Comuna CRUCEA judeţul CONSTANŢA
MONOGRAFIE

Capitolul I - Poziţionare geografică. Elemente ale cadrului natural

3. Flora şi fauna

În cadrul zonalităţii latitudinale a climatului, vegetaţiei şi solurilor, Dobrogea Centrală aparţine zonei de stepă, vegetaţia zonală a teritoriului fiind pajiştea stepică.

Chiar în teritoriul stepei, au existat şi petice de pădure, cu precădere pe coastele nordice umbrite, dintre care nu s-au păstrat decât foarte puţine.

Flora şi fauna sunt influenţate de factori climatici şi anume precipitaţiile atmosferice a căror medie în teritoriul studiat este de 445 mm, temperatura al cărei amplitudine depăşeşte 22°C, invaziile de aer arctic şi continental care produc scăderi bruşte ale temperaturii aerului, uneori sub minus 20°C. Zăpada care acoperă terenul intermitent şi discontinuu expune solul îngheţurilor, influenţând astfel în mod direct vegetaţia.

Zona Comunei Crucea, datorită expunerii la vânturile de est, este invadată, în perioada iernii de aer foarte rece, iar vara de aer foarte cald, factori ce provoacă un dezechilibru prin evapotranspiraţie, în special plantelor.

În general, vegetaţia spontană este diferită, în funcţie de unităţile geomorfologice care caracterizează relieful teritoriului comunei, existenţa ei fiind în strânsă legătură cu roca, cu tipul de sol şi cu regimul acvatic.

Astfel, pe colinele aride calcaroase şi pe solurile rendzimale superficiale de stepă, unde apa din precipitaţii se pierde prin scurgere pe pante datorită gradului ridicat de înclinare a acestora şi a impermeabilităţii rocii sunt prezente specii de plante xerofite adaptate la condiţiile de uscăciune. Arborii sunt întâlniţi doar în resturile de pădure, ce au ocupat în trecut zona şi în vetrele de sat, în plantaţii, speciile întâlnite fiind salcâmul, oţetarul şi mai rar, ulmul de câmp.

Nota caracteristică a vegetaţiei naturale a stepelor o dau pajiştile xerofile care ocupă în prezent suprafeţe destul de mici în cadrul teritoriului comunei, exponenţi ai acestui tip de floră fiind gramineele, respectiv tipurile Stipa, Festuca, Agropirum, Artemisia Austriaca etc. şi compozitele din speciile Centaurea şi Pelinul. De asemenea, mai sunt prezente specii de leguminoase respectiv lucernă, măzăriche şi umbelifere, în speţă pătrunjelul de câmp şi urechea iepurelui.

Pe crestele zonei colinare covorul vegetal apare întrerupt pe fondul existenţei blocurilor mari de stânci calcaroase şi de şisturi verzi, vegetaţia, într-o formă mai sărăcăcioasă, fiind reprezentată prin cruste de licheni dispuse pe suprafeţele stâncoase.

Vizualizează imaginea mărită
Dealul Alah Bair 1

Floristic, zona este prezentă pe hărţile de profil şi în literatura de specialitate datorită existenţei pe teritoriul comunei a Rezervaţiei naturale Dealul Alah Bair. Zona, întinsă pe o suprafaţă de 10 ha, încadrată în categoria rezervaţiilor de tip mixt - botanică, geologică şi paleontologică, este situată la sud de satul Crucea şi la nord-est de satul Băltăgeşti. Accesul către rezervaţia aflată în custodia Direcţiei Silvice Constanta, se face din drumul comunal Crucea - Băltăgeşti.

Vizualizează clipul video
Allah Bair - Povestea firului de iarbă

Rezervaţia găzduieşte peste 270 de specii de plante protejate, multe endemice şi pe cale de dispariţie în România, fiind menţionată în literatura botanică încă din anul 1929, pe fondul descoperirii în zonă a peste 30 de specii de plante petrofile de origine pontică, balcanică, ponto-balcanică şi ponto-mediteraneană.

Zona este de asemenea bogată în faună în stare fosilă, reprezentată de toate grupele majore de nevertebrate, începând de la protozoare şi terminând cu echinodermele, precum şi vertebrate.

Cu toate că suprafaţa rezervaţiei este de doar 10 ha, fiind în mare parte acoperită de plantaţii de pin, vârful dealului găzduieşte, pe o structură formată din şisturi verzi paleozoice acoperite de calcare jurasice şi cretacice şi loess cuaternar, o serie de specii floristice printre care se disting Agropyron cristatum subspecia brandzae, Carex humulis, Hedysarum grandiflorum, Hornungia petraea etc.

Vizualizează imaginea mărită
Agropyron cristatum subspecia brandzae 2
Vizualizează imaginea mărită
Carex humulis 3
Vizualizează imaginea mărită
Hedysarum grandiflorum 4
Vizualizează imaginea mărită
Corronilla scorpioides 5
Vizualizează imaginea mărită
Hornungia petraea 6

Importanţa floristică a ariei protejate este dată de faptul că zona adăposteşte două specii endemice pentru România, precum şi două specii şi respectiv trei subspecii noi pe teritoriul naţional.

Zona a fost declarată rezervaţie botanică, dar în compoziţia straturilor de calcar din era mezozoică au fost identificate şi urme fosile de amoniţi, gasteropode, oefalopode, bivalve etc.

Din punct de vedere faunistic stepa, silvostepa şi stepa de luncă au o faună mai puţin bogată şi variată în comparaţie cu alte zone de vegetaţie.

Mamiferele caracteristice sunt rozătoarele dintre care se evidenţiază popândăul (citellus citellus) urmat de hârciog (cricetus cricetus).

Mai sunt de asemenea prezente populaţii de şoareci de câmp, şoareci de stepă şi de pădure, şobolani de câmp şi de apă, la care se adaugă iepurele de câmp şi iepurele de vizuină. Au mai fost semnalate în zonă exemplare de dihor de stepă şi dihor pătat.

Vizualizează imaginea mărită
Amonit fosilă 7
Vizualizează imaginea mărită
Dihor 8
Vizualizează imaginea mărită
Hârciog 9
Vizualizează imaginea mărită
Iepure de vizuină 10
Vizualizează imaginea mărită
Iepure de câmp 11

Ca păsări, stepa este teritoriul exemplarelor de dropie (otis tarda), declarată prin lege monument al naturii şi spârcaci (otis tetrax), de asemenea, declarat monument al naturii.

Alte specii de păsări prezente în arealul în cauză mai sunt prepeliţa, graurul, potârnichea, şorecarul mare şi şorecarul încălţat, completate de populaţii însemnate de ciori şi rândunele.

Vizualizează imaginea mărită
Şorecarul încălţat 12
Vizualizează imaginea mărită
Dropie 13

Reptilele sunt reprezentate prin şerpi (eryx jaculus turcicus) şi şopârle legate de stepele ierboase, lacerta taurica şi lacerta agilis. Inventarul faunistic este completat de populaţiile de insecte, predominante fiind ortopterele: lăcustele, cosaşii greierii şi călugăriţele.

Vizualizează imaginea mărită
Eryx jaculus turcicus 14
Vizualizează imaginea mărită
Lacerta agilis 15

Surse:
1 - Ionescu - Dobrogeanu, M.D. „Dobrogia în pragul veacului al XX-lea”, Bucureşti, 1904, p, 123 (după K.F. Peters)
2 - www.floraofromania.transsilvanica.net
3 - CC BY-SA 3.0, commons.wikimedia.org
4 - By Le.Loup.Gris (Own work) [GFDL 1.3 (www.gnu.org/licenses/fdl-1.3.html) or CC BY-SA 3.0 (http://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0)], via Wikimedia Commons
5 - By Fransje Willy (Own work) [CC BY-SA 3.0 (http://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0)], via Wikimedia Commons
6 - www.thewildflowersociety.com
7 - www.treknature.com
8 - www.ro.wikipedia.org
9 - www.zoo.ro
10 - www.animalpedia.ro
11 - www.fotonatura.ro
12 - By Rob Hanson (Flickr) [CC BY 2.0 (http://creativecommons.org/licenses/by/2.0)], via Wikimedia Commons
13 - www.tectonics.caltech.edu
14 - biologie.myforum.ro
15 - reptiles.wikia.com