Comuna CRUCEA judeţul CONSTANŢA
MONOGRAFIE

Capitolul II - Istoria

2. Aşezările pe hărţi medievale şi moderne

Teritoriul actualei comune Crucea prezintă urme de locuire şi implicit de organizare administrativă, încă dinaintea antichităţii greco-romane, dovada acestui fapt fiind descoperirile arheologice din zona de referinţă, incluse în lista monumentelor istorice ale judeţului Constanţa, care consemnează, pe raza localităţilor comunei, tumulii 1 datând din epoca antică, în satul Crucea şi la vest de satul Gălbiori, necropola antică din vatra satului Băltăgeşti, datând din sec. IV-III î.Hr., perioada Latene, trei aşezări rurale - una în satul Crucea, datând din epoca romană, sec. I-III, alta la marginea satului Băltăgeşti, la întretăierea drumurilor romane Capidava - Tomis şi Capidava - Histria, datare epoca romană sec. II-III d.Hr., şi o altă aşezare rurală în intravilanul satului Gălbiori, datând din epoca romană, sec I-IV d.Hr., precum şi o aşezare fortificată în marginea de est a satului Stupina – „La Derea”, datând din sec. IX-XII, epoca medievală timpurie2.

Actuala organizare administrativ-teritorială a comunei, în formula Băltăgeşti, Crişan (Capugi), Crucea (Satişchioi), Gălbiori (Saragea), Şiriu şi Stupina (Erchesec),a fost consfinţită de legea nr. 2 din 16 februarie 1968, republicată în anul 1981. Anterior acestui act normativ, satele au trecut prin mai multe configuraţii administrativ-teritoriale, aspecte ce urmează a fi prezentate pe larg în capitolele următoare.

Localităţile, statuate oficial în perioada dominaţiei Imperiului Otoman asupra Dobrogei, au primit, firesc denumiri turceşti.

Astfel, de dată incertă, satul Băltăgeşti, înfiinţat în vremea Imperiului, este format din turcescul „baltag", care înseamnă topor/toporaş la care s-a adăugat sufixul -eşti, specific satelor române de colonizare, amintind numele vechiului întemeietor3 (populaţia de origine turcă). Similar, Gălbiori (Saragea) al cărui nume derivă din turcescul „saradgea”, care înseamnă nevăstuică.4 In anul 1612, Tommas Alberti, negustor din Veneţia, traversând Dobrogea de la sud la nord, menţionează o serie de sate turceşti, printre care şi un sat Saragea, despre ai cărui locuitori afirmă că „suni jandarmii turci” 5.

Satul Crişan (Capugiu) „înfiinţat în timpul dominaţiei otomane poartă acest nume după numele unui mare econom de vite ce se găsea pe acolo pe timpul turcilor". Capugi în limba turcă înseamnă şi portar.

Satul Şiriu a fost „înfiinţat tot în timpul dominaţiei otomane şi locuit în majoritate de tătari veniţi din Crimeea. Cuvântul Şiriu este derivat de la Sevriu care înseamnă frumos” 6.

Satul Crucea, denumit Satişchioi, în traducere „satul cu vânzări”, derivă din cuvintele satiş - a vinde şi chioi - sat. În perioada 1882-1885 a fost colonizat cu 74 de familii de români din satul Gaiţa, comuna Făcăeni, judeţul Ialomiţa. Acestea s-au aşezat în partea de sud a satului turcesc, fiind împroprietărite cu câte 10 ha de teren 7.

Satul Stupina (Erchesec) „a fost înfiinţat în timpul dominaţiei otomane. Cuvântul Erchesec înseamnă pământ crăpat” 8.

Dintre satele prezentate, Băltăgeşti este considerat ca fiind cel mai vechi, aşezarea fiind documentată, sub numele de Baltags, pe harta lui Guillaume De l'Isle, publicată în anul 1703 (în extras şi in integrum).

Vizualizează imaginea mărită
Băltăgeşti (Baltags, 1703) 9
Vizualizează imaginea mărită
Harta -Guillaume De l'Isle, 1703 10

Satul apare şi sub numele de Baltazesa în harta Theatre de la Guerre sur Les Riviers De Dnieper, Tira et Danube din anul 1738 11 (în extras).

Vizualizează imaginea mărită
Băltăgeşti (Baltazesa, 1738) 12
Vizualizează imaginea mărită
Harta Tira et Danube, 1738 12

În anul 1762, Roger Joseph Boscovich 13, în cursul călătoriei sale în provincia dobrogeană, aminteşte o serie de sate locuite de turci, bulgari şi creştini, printre care şi Baltazichioi (Băltăgeşti) poziţionat la nord de Karasu (Medgidia): „Prin Bulbuler, Karamer, Giuvemler, Michmandar, Mangar, Bolgar, Bosmanze, ..., întâlnind localităţile Karasu şi Lefze ajunge la Baltazichioi, sat care avea două grupuri de case: în una din aceste grămezi locuiesc turci şi în cealaltă creştini bulgari. Trecând printr-o câmpie necultivată, acoperită cu scaieţi şi cucută de înălţimea omului, ajunge la Sara-Kioi, sat creştin. În drumul spre Măcin întâlneşte satele Dagachioi, Taschburun, apoi o localitate pe care n-o numeşte şi ai cărei locuitori vorbeau limba valahă, Jenikioi, Mocrova şi în sfârşit Măcin cu case bune şi câteva moschee cu minaretele lor” 14.

Războaiele ruso-turce de la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea au marcat Dobrogea, atât din punct de vedere economic, invaziile şi luptele dese nepermiţând dezvoltarea pe termen lung, satele rămânând pustii.

După războiul din 1828-1829, întreaga populaţie a Dobrogei a fost cuantificată la circa 40.000 de locuitori, conform unei hărţi ruseşti, pe care, în dreptul satelor au fost marcate numărul de case pe care le aveau atunci, la o parte a celor locuite, fiind menţionată şi religia locuitorilor, fie ei creştini sau mahomedani.

Conform izvoarelor documentare, în urma conflictelor ruso-turce multe dintre satele locuite de etnicii de religie mahomedană, turci sau tătari au fost părăsite, armatele ruse relocându-i, în special pe ultimii, înapoi în peninsula Crimeea. Odată cu ei, către Rusia imperială, a fost transportată din Dobrogea o mare parte a bulgarilor, care ajungeau aici, fugind din zonele răsăritene ale Bulgariei.

Astfel, „în anul 1850 aproape jumătate din locuitorii Dobrogei sunt osmanlâi - turcii de rasă şi de limbă. Turcii ocupau coastele Mării Negre, valahii malurile Dunării, iar tătarii interiorul” 15.

Ion Ionescu de la Brad în lucrarea „Excursion agricole dans la plaine de la Dobroudja” menţionează un număr însemnat de sate în care locuiau turcii, tătarii, dar şi sate în care aceştia erau amestecaţi cu alte naţionalităţi. Astfel, printre satele populate de turci sunt menţionate şi Baltadjechti (Băltăgeşti) şi Saticheui (Satişchioi), iar printre localităţile ocupate de tătari se numără şi Kapoudji (Capugi) şi Saraince (Saragea) 16.

Secolul al XlX-lea, prin multitudinea de izvoare cartografice elaborate, cu precădere de geografi vest europeni, atestă, prin acurateţea crescută şi complexitatea materialelor, existenţa continuă a satelor componente ale actualei comune Crucea.

Până la perioada anilor 1878-1879, hărţile ce cuprind şi menţiuni ale teritoriilor româneşti, fie lucrări de sine stătătoare sau părţi ale unor atlase, tratează în special zonele asupra cărora îşi exercita influenţa politică Imperiul Otoman. O altă sursă, sunt hărţile care se focusează pe Transilvania, ca parte a Imperiului Habsburgic, dar care pe lângă această provincie istorică, descriu imagistic şi teritoriile de la Dunărea de Jos.

Astfel:

- ediţiile 1840 şi 1852 ale hărţii Europ. Türkei: Rumelien, Bulgarien und Walachei 17, menţionează satele Sitiskioi şi Baltadschy;

Vizualizează imaginea mărită
Europ. Türkei: Rumelien, Bulgarien und
Walachei (Nº 74, 1837, extras) 18
Vizualizează imaginea mărită
Europ. Türkei: Rumelien, Bulgarien und
Walachei (Nº 74, 1837) 19
Vizualizează imaginea mărită
Europ. Türkei: Rumelien, Bulgarien und
Walachei (Nº 85, 1850, extras) 20
Vizualizează imaginea mărită
Europ. Türkei: Rumelien, Bulgarien und
Walachei (Nº 85, 1850) 21

- în anul 1849, harta Europaische Turkey din Meyer's grosserzeitungs – atlas 22, menţionează satul Sitiskioi;

- ediţiile din 1850, 1855 şi 1861 ale Karte von der Moldau, Walachei und Siebenburgne, nebst Theilenderangranzeden Lander 23, cel mai probabil reeditări ale aceleiaşi hărţi, fără modificări semnificative, prezintă satele Sitiskioi şi Baltadschy.

- în anul 1883, în ghidul de călătorie al lui Baedeker, în Austria şi sudul Germaniei, este inserată harta Siebenburgenund Die Unteren Donaulãnder 24 pe care apare menţionat satul Baltacesti.

Vizualizează imaginea mărită
Extras din harta:
Europaische Turkey, ed. 1850 25
Vizualizează imaginea mărită
Meyer's Zeitungs-Atlas (1849-1852)
Europaeische Türkey, (Nº 84, 1850) 26
Vizualizează imaginea mărită
Extras din Harta României, 1883
autor Karl Baedeker 27
Vizualizează imaginea mărită
Harta României, 1883
autor Karl Baedeker 28
Vizualizează imaginea mărită
Extras din Harta României
autor Rudolf Bergener, 1887 29
Vizualizează imaginea mărită
Harta României - 1887
autor Rudolf Bergener 30

- toate cele şase sate ale actualei comune sunt prezentate pe Harta Căilor de Comunicaţii din judeţul Constanţa, parte a Atlasului Căilor de Comunicaţii 31, editat în anul 1897 de către Ministerul Lucrărilor Publice din România;

Vizualizează imaginea mărită
Harta căilor de comunicaţii
judeţul Constanţa, 1897 (extras) 32
Vizualizează imaginea mărită
Harta căilor de comunicaţii
din judeţul Constanţa, 1897 33

Ediţii cartografice din secolul al XX-lea, în funcţie de specificul hărţii, evidenţiază la rândul lor satele, fie cu numele turcesc, până la 1931, fie cu cel românesc, după acest an.

Astfel, M.D. Ionescu-Dobrogeanu, la sfârşitul lucrării sale „Dobrogia în pragul veacului al XX-lea”, ce are ca punct temporal de referinţă, anul 1900, prezintă o serie de hărţi cu relevanţă în contextul temei abordate în lucrare, printre care şi o hartă fizică şi politică a provinciei, care menţionează majoritatea localităţilor, cu toponimia turcă, precum şi căile de comunicaţii existente, între aşezări la acea dată. Pe harta în cauză, apar satele Capugi (Crişan), Erchesec (Stupina), Satişchioi Român şi Turc (Crucea), Saragea (Gălbiori) şi Băltăgeşti.

Satul Şiriu, deşi nu apare pe harta de mai sus, este menţionat un an mai târziu, 1901, pe o ediţie germană a hărţii României 34.

Vizualizează imaginea mărită
Dobrogea în sec. XX 35
Vizualizează imaginea mărită
Extras din Harta României, 1901 36
Vizualizează imaginea mărită
Harta României, 1901 37

La 1910, pe harta topografică austriacă, scara 1:200.000, ce acoperă tot teritoriul României, sunt menţionate, cu numele turceşti, satele ce compun actuala comună Crucea, mai puţin satul Saragea (Gălbiori).

De menţionat faptul că, harta austriacă din anul 1910, a fost utilizată, cu mici modificări, la elaborarea de către autorităţile germane, interbelice, a unei hărţi etnice a României, bazată pe rezultatele recensământului populaţiei din anul 1930 38. Harta în cauză, trasează, în special pentru zona de vest a ţării, limitele unităţilor administrative, fiind vizate, în principal, localităţile cu populaţie formată din etnici germani.

Satele, mai puţin Saragea (Gălbiori) şi Capugi (Crişan), sunt menţionate şi în perioada 1920 - 1930, pe ediţii germane ale hărţii României.

Vizualizează imaginea mărită
Extras din Harta României, 1910 38
Vizualizează imaginea mărită
Harta României, 1920-1930 39
Vizualizează imaginea mărită
Harta României, 1920-1930 40

Începând cu anul 1931, satele Dobrogei primesc nume româneşti, astfel că din data de 15 iulie 1931, Satişchioi devine Crucea, Saragea este rebotezat Gălbiori, Erchesec primeşte numele de Stupina iar Capugi ia denumirea de Crişan. Şiriu şi Băltăgeşti rămân cu aceleaşi nume. Toate hărţile, româneşti sau străine elaborate după această dată precum şi actele oficiale menţionează şi sunt eliberate cu noile denumiri.

Vizualizează imaginea mărită
Harta României, ed. 1957 41
Vizualizează imaginea mărită
Harta României, ed. 1997 42
Vizualizează imaginea mărită
CRUCEA - Harta online
Vizualizează imaginea mărită
BĂLTĂGEŞTI - Harta online
Vizualizează imaginea mărită
GĂLBIORI - Harta online
Vizualizează imaginea mărită
STUPINA - Harta online
Vizualizează imaginea mărită
ŞIRIU - Harta online
Vizualizează imaginea mărită
CRIŞAN - Harta online

Surse:
1 - DEX, p. 1119 - Tumuli: movilă artificială, conică sau piramidală, din pământ sau din piatră, pe care unele popoare din antichitate o înălţau deasupra mormintelor
2 - http://www.cimec.ro/Monumente/ListaMonumentelorlstorice/LMN/Constanta/cta.pdf
3 - http://www.dacoromanica.ro/ Iorga N., „Drepturi naţionale şi politice în Dobrogea”, Editura Fundaţiei Culturale Regele Mihai, 1913, p. 43
4 - Negulescu N.T., Judeţul Constanţa în anii 1916 şi 1922/23, Tipografia Victoria George I. Georgescu, Constanţa, 1924, p. 260
5 - http://www.dacoromanica.ro/ Iorga N, „Drepturi naţionale şi politice în Dobrogea", Editura Fundaţiei Culturale Regele Mihai, 1933, p. 47.
6 - Negulescu N.T., Judeţul Constanţa în anii 1916 şi 1922/23, Tipografia Victoria George I. Georgescu, Constanţa, 1924, p.247
7 - Abăseacă Maria, Monografia comunei Crucea, Jud. Constanţa, 1975, p. 48
8 - Negulescu N.T., Judeţul Constanţa în anii 1916 şi 1922/23, Tipografia Victoria George I. Georgescu, Constanţa, 1924, p. 266
9 - nelucraciun.wordpress.com, prelucrare grafică
10 - nelucraciun.wordpress.com , link fişier
11 - Abăseacă Maria, Monografia comunei Crucea, Jud. Constanţa, 1975, p. 3
12 - romaniaforum.info, Dan Sambra, Theatre de la Guerre sur Les Riviers De Dnieper, Tira et Danube
13 - n. 1711 la Ragusa - d. 1787 la Milano, călugăr iezuit, matematician, fizician, astronom şi filozof. A călătorit prin Europa în scop diplomatic, trecând şi prin Dobrogea şi Moldova, ro.wikipedia.org
14 - www.biblioteca.ct.ro, Arbore A.P., „Din etnografia Dobrogei - contribuţiuni la aşezările tătarilor şi turcilor în Dobrogea”, Tipografia Curţii Regale, Bucureşti, 1920, p. 16
15 - Ibidem, p17
16 - Ibidem, p18
17 - www.atlassen.info
18 - Extras din www.atlassen.info, Meyer's Universal-Atlas (1830-1840), Europ. Türkei: Rumelien, Bulgarien und Walachei (Nº 74, 1837)
19 - www.atlassen.info, Meyer's Universal-Atlas (1830-1840), Europ. Türkei: Rumelien, Bulgarien und Walachei (Nº 74, 1837)
20 - Extras din www.atlassen.info, Meyer's Zeitungs-Atlas (1849-1852), Europ. Türkei: Rumelien, Bulgarien und Walachei (Nº 85, 1850)
21 - www.atlassen.info, Meyer's Zeitungs-Atlas (1849-1852), Europ. Türkei: Rumelien, Bulgarien und Walachei (Nº 85, 1850)
22 - www.bergbook.com
23 - www.atlassen.info
24 - www.depts.washington.edu
25 - Extras din harta: Europaische Turkey din Meyer's grosser zeitungs - atlas - ed. 1850.
26 - Meyer's Zeitungs-Atlas (1849-1852), Europaeische Türkey, Griechenland und die Jonischen Inseln (Nº 84, 1850), Link
27 - depts.washington.edu, extras din Southern Germany and Austria, including Hungary and Transylvania, autor Karl Baedeker, 1883
28 - depts.washington.edu, Siebenburgen und die Unteren Donaulander, Anstalt von Geographie, editura Wagner & Debes, Link
29 - commons.wikimedia.org, Atlas of Romania, extras din Karte von Rumänien mit den Verwaltungseinheiten von 1879
30 - commons.wikimedia.org, Atlas of Romania, Rumänien. Eine Darstellung dea Landes und Leute. von Rudolf Bergener. Breslau, 1887
31 - www.earth.unibuc.ro
32 - www.geo-spatial.org, Atlasul Căilor de Comunicații (1897), de Cezar Buterez
33 - www.geo-spatial.org, Atlasul Căilor de Comunicații (1897), de Cezar Buterez
34 - www.en.academic.ru
35 - Extras din Harta fisică politică şi a căilor de comunicaţii a Dobrogei, în Ionescu Dobrogeanu, M.D., Dobrogia în pragul veacului al XX- lea
36 - commons.wikimedia.org, Rumanian borders between 1878 and 1913, Andrees Handatlas, Velhagen & Klasing, 1901
37 - commons.wikimedia.org, Rumanian borders between 1878 and 1913, Andrees Handatlas, Velhagen & Klasing, 1901
38 - Hărțile austriece (1910) reproiectate în Stereo70, de Vasile Crăciunescu, geospatial-mozaic_austrian.kml
39 - www.numisfera.ro, Druck u. Verlag der Kartogr. Anstalt G. Freytag & Berndt, Ges m. b. H., Wien., Link1
40 - www.numisfera.ro, Druck u. Verlag der Kartogr. Anstalt G. Freytag & Berndt, Ges m. b. H., Wien., Link2
41 - Extras din harta topografică a României, ed. 1957, retipărită în 1970, scara 1:100.000
42 - Extras din harta topografică a României, ed. 1997, scara 1:100.000, www.softconsulting.cluj.astral.ro