Comuna CRUCEA judeţul CONSTANŢA
MONOGRAFIE

Capitolul III - Evoluţie demografică

După încheierea Războiului de Independenţă dintre anii 1877-1878, Dobrogea, integrată graniţelor Regatului României, primeşte organizarea teritorială consacrată peste Dunăre, nou formatul judeţ Constanţa, fiind împărţit, la sfîrşitul secolului al XlX-lea, în cinci plăşi: Constanţa, Medgidia, Mangalia, Hârşova şi Silistra, context în care, satele din actuala componenţă a comunei Crucea, au fost arondate, până la stabilirea structurii teritoriale prezente, unor jurisdicţii administrative total diferite de cea de azi.

Astfel, satele Băltăgeşti şi Saragea (Gălbiori) aparţineau comunei Taş-Punar (Siliştea de azi) din plasa Medgidia, iar satele Satişchioi (Crucea), Erchesec (Stupina), Şiriu şi Capugi (Crişan) erau subordonate administrativ comunei Şiriu din plasa Hârşova.

Dezvoltarea demografică a localităţilor Dobrogei post-otomane se află în strânsă corelare cu migraţia populaţiei româneşti, dinspre Regat, proces generat de politica de împroprietărire pusă în aplicare de autorităţile româneşti, care, în anul 1880, în vederea constatării şi verificării titlurilor de proprietate şi posesiune imobiliară rurală din Dobrogea, au instituit, la nivelul fiecărei plăşi, comisii cu atribuţii specifice.

De facto, proprietatea rurală din Dobrogea a fost supusă prevederilor codului funciar otoman din anul 1858, situaţie ce a luat sfârşit odată cu promulgarea legii funciare din 3 aprilie 1882, respectiv „Legea pentru regularea proprietăţii imobiliare din Dobrogea”. Astfel, în timp ce reglementarea otomană împărţea proprietatea rurală din Imperiu în proprietatea absolută, proprietatea statului, proprietatea inalienabilă - închinată moscheelor, geamiilor, seminarelor sau altor instituţii de binefacere sau religioase, proprietatea lăsată în serviciul şi folosinţa publică şi proprietatea neprielnică agriculturii 1, noua lege românească a unificat statutul proprietăţii dobrogene cu restul ţării.

Potrivit noii rânduieli, vechea proprietate, „miria”, a fost transformată în proprietate absolută, iar „dijma” a fost desfiinţată formal prin răscumpărare. în felul acesta, statul a confiscat 1/3 din pământul ţăranilor dobrogeni, în temeiul consolidării dreptului de proprietate asupra celorlalte 2/3 din suprafaţă.

Prima instituţie însărcinată cu implementarea prevederilor actului normativ a fost „Depoul militar” sau „Depozitul de război”, care şi-a început activitatea în 1882, prin separarea terenurilor cuvenite locuitorilor de cele ale statului. Activitatea a fost continuată, începând cu anul 1884, de către Comisia de Parcelare a Dobrogei.

Primul pas în activitate a fost delimitarea perimetrelor satelor după care s-a procedat la parcelarea terenului, individualizându-se lotul fiecărui titular, urmată de vânzarea treptată din pământurile statului, a unor loturi mici, de până la 10 ha, ţăranilor săraci şi, până la 100 ha, ţăranilor înstăriţi. 2

Împroprietărirea a impulsionat procesul de deplasare spre Dobrogea a românilor din aproape toate provinciile româneşti şi astfel, de la o densitate de 5,6 locuitori/kmp în 1878, provincia ajunge la o densitate de 23 locuitori/kmp în 1912 3 .

În anul 1880, „Comisiunile de Plăşi” instituite în sangiacul Tulcea, Deliorman şi Dobrogea au recenzat populaţia satelor din Dobrogea în scopul stabilirii numărului de locuitori dinaintea Războiului de Independenţă, precum şi numărul emigranţilor şi dispăruţilor. Comisiile formate din Administratorul local (subprefectul), un Delegat al Administraţiunei Domeniilor (Ministerul Domeniilor) şi Primarul comunei, aveau „îndatorire să meargă din sat în sat, pentru ca la faţa locului, să cheme pe locuitori şi posesorii de pământ, a-şi arăta titlurile de proprietate şi posesiune imobiliară”.

După strângerea tuturor titlurilor de proprietate şi întocmirea unei situaţii a persoanelor care nu deţineau acte de proprietate, se elabora o situaţie generală în formă de proces-verbal al acelei comune în care se treceau „locuitorii aflaţi în acea comună înainte de război, numărul emigranţilor şi dispăruţilor, precum şi toţi locuitorii pe nume, prenume şi origine, care se găseau în comună în momentul când lucra comisiunea4.

Tabelul de mai jos prezintă populaţia înainte de război şi cea constatată de comisiunile de plasă ca existând în sate în anul 1880, naţionalitatea acestora, dar şi numărul emigranţilor sau dispăruţilor după război, pentru comuna Taşpunar ce avea arondate satele: Chiorceşme, Taşpunar, Băltăgeşti şi Saragea 5.

Vizualizează imaginea mărită
Populaţia comunei Taşpunar, 1880 5

În lucrarea „Constituţia Dobrogei” M. Vlădescu-Olt prezintă un tabel cu toate satele din Dobrogea, unde comisiile de plăşi şi centrale au lucrat în conformitate cu principiile din legislaţia otomană, în vederea stabilirii tipurilor de proprietăţi. Astfel, pentru localităţile din actuala comună Crucea sunt prezentate datele 6:

Vizualizează imaginea mărită
Delimitare proprietăţi, 1882 7

Procesul de împroprietărire a produs efecte şi pentru satele actualei comune Crucea, indiferent de jurisdicţia lor administrativă, la diferite momente în timp.

Astfel, prin procesul-verbal 8 pentru parcelare şi măsurare din 21 septembrie 1882, primarul comunei Şiriu, Mustafa Abil, primea, în numele a 22 de locuitori, nou veniţi, precum şi al celor ce urmau să vină în cătunul Satiş-Kioiu român, 103 ha 8.000 mp:

Vizualizează imaginea mărită
Extras din procesul-verbal, 1882 8

Actul de măsurare şi delimitare9 din 15 mai 1883, realizat de inginerul topograf, locotenent Găisseanu, în prezenţa primarului comunei Şiriu, Mustafa Abil, adaugă la suprafeţele din 1882 a cătunului Satiş-Kioiu român încă 7 ha 9.670 mp, totalul devenind 111 ha 7.670 mp.

Vizualizează imaginea mărită
Extras din Actul de măsurare şi delimitare, 1883 9

La 29 octombrie 1886 10, pământul cuvenit locuitorilor din cătunul Satiş-Kioiu turc era de 666 ha 9.207 mp, după cum urmează:

Vizualizează imaginea mărită
Satiş-Kioiu turc - Repartizare pământ, 1886 10

La 5 noiembrie 1886 11, la suprafaţa cătunului Satiş-Kioiu se mai adăugau: 3.550 ha teren de cultură, 14 ha (pentru case, grădini, uliţe, cimitir) precum şi câte 70 ha pentru islaz şi pentru plantaţie, toate în dreptul a 70 de locuitori nou veniţi. Ulterior, la 29 noiembrie 1886 12, încă 75 etnici musulmani aveau să primească câte 8 ha teren arabil şi 2 ha de islaz.

La 17 august 1889, urmare unui nou aflux de oameni 13, teritoriul cătunului Satiş-Kioi, este reconfigurat, prin adăugarea a 376 ha şi 3.141 mp teren de cultură.

Satul Capugiu, conform „Actului de măsurare şi delimitare” din 2 iunie1883 14, primea, prin sosirea a 67 de locuitori o suprafaţă totală de 1.189 ha şi 1.600 mp:

Vizualizează imaginea mărită
Capugiu - Repartizare pământ, 1883 14

În „Actul de măsurare, delimitare şi parcelare15 din 10 septembrie 1887, pentru cătunul Capugiu al comunei Şiriu, regăsim o suprafaţă totală de 1.904 ha.

Vizualizează imaginea mărită
Capugiu - Repartizare pământ, 1887 15

Actul de măsurare şi delimitare16 întocmit la 12 septembrie 1882, consemna pentru teritoriul cătunului Saragea o suprafaţă de 86 ha şi 9.660 mp, reprezentând teren de cultură pentru opt locuitori, la care se adaugă 3 ha şi 4.780 mp, pentru drumuri.

„Actul de măsurare şi delimitare” 17 din 18 septembrie 1883 menţionează pentru cătunul Saragea următoarele suprafeţe:

Vizualizează imaginea mărită
Saragea - Repartizare pământ, 1883 17

În anul 1885, în cătunul Saragea existau 256 locuitori, vatra satului avea 10 ha 8.000 mp, islazul 60 ha, plantaţia şi pădurea 52 ha, iar suprafaţa pentru cultură era de 2.544 ha şi 6.960 mp 18.

La 25 noiembrie 1888, opt locuitori din Saragea au cumpărat 15 ha teren de cultură şi 15 ha islaz, dintre aceştia amintim: Crăciun Gheorghe, Zainea Nedelea, Gheorghe Stan etc.19

Pentru satul Erchesec, procesul verbal din 10 august 1889 precizează că 60 de locuitori au primit în total 864 ha 20. Dintre aceştia, conform tabelului de punere în posesie din 5 septembrie 1889 21, au cumpărat între 18 şi 32 ha, Constantin Iordache - 22 ha, Pungă Neagu - 20 ha, Negură Stan - 18 ha, Aldea Moise - 18 ha, Dumitru Ştefan - 32 ha, Badea Sandu - 18 ha, Alexe Dumitru - 22 ha.

Actul de măsurare şi delimitare” din 8 iunie 1883 22, menţionează pentru 86 locuitori din satul Şiriu, o suprafaţa de 1.368 ha şi 8.700 mp, după cum urmează:

Prin procesul verbal din 20 august 1889 23 sunt puşi în posesie 36 de locuitori din satul Şirin, cu 640 ha cumpărate de ei, din care 7 români şi 29 turci (tătari), dintre care cu suprafeţe mai mari, documentele consemnându-i pe Gheorghe Şeitan - 90 ha, Octavian Şeitan - 90 ha, Radu Petcu - 30 ha şi Nicolae Petcu - 25 ha.

În mod similar, pentru cătunul Băltăgeşti, în „Actul de măsurare şi delimitare” din 14 septembrie 1882 24 este stipulată o suprafaţa de 679 ha şi 8.170 mp, la care un an mai târziu, la 6 septembrie 1883 25, se vor adăuga 230 de ha şi 1.439 mp, teren de cultură pentru nouă locuitori şi 18 ha şi 2.680 mp, pentru drumuri. La aceeaşi dată, 19 locuitori cumpără teren, fiind parcelate în acest scop 433 ha şi 6.000 mp. Printre cumpărători, cu suprafeţe mai mari, se regăsesc preotul Alexe Rădulescu - 100 ha, Stanciu Radu Ilie - 46 ha şi Drăgan Dan - 40 ha 26.

La 8 noiembrie 1886, ca urmare a sosirii unui număr de 85 de locuitori, suprafaţa cătunului Băltăgeşti este reconfigurată, prin adăugarea a 187 ha, din care 17 ha sunt reprezentate de vatra satului, 85 ha islaz şi 85 ha pentru plantaţie şi pădure, toate acestea cuvenite locuitorilor nou veniţi 27.

Vizualizează imaginea mărită
Satiş-Kioiu - schiţă, 1883
Vizualizează documentul
Proces-verbal, 1882 28
Vizualizează documentul
Supliment la delimitarea din 1882 29
Vizualizează documentul
Delimitare, Băltăgeşti, 1882 29
Vizualizează documentul
Delimitare, Băltăgeşti, 1883 30
Vizualizează documentul
Parcelare, Băltăgeşti, 1889 31
Vizualizează documentul
Parcelare, Băltăgeşti, 1886 32
Vizualizează documentul
Proces-verbal, Saragea, 1885 33
Vizualizează documentul
Parcelare, Saragea, 1885 34
Vizualizează documentul
Delimitare, Şiriu, 1883 35

Din punct de vedere demografico-economic satele sunt prezentate succint atât de M.D. Ionescu Dobrogeanul, în lucrarea „Dobrogia în pragul veacului al XX-lea”, cât şi de I. Lahovari, C.I. Brătianu şi G. Tocilescu în „Marele Dicţionar Geografic al Romîniei”.

Astfel, despre Băltăgeşti aflăm că este „sat în judeţul Constanţa, plasa Medjidia, cătunul comunei Taş-Punar situat în partea Nord-Vestică a plăşii şi a comunei, la 8 ½ km spre Nord de cătunul de reşedinţă Taş-Punar. Este aşezat pe valea Satiş-Dere sau Boazgicu-Dere, fiind închis la Vest de dealul Zovor-Bair, cu vârful său Zovor-Iuiuc, care are 112 m, iar la N-E de dealul Alah Bair, cu vârful său Saragea-Iuiuc, care are 204 m. Suprafaţa sa este de 4.287 ha, din care 17 ha sunt ocupate de vatra satului şi de grădini. Populaţiunea sa compusă mai mult din români şi bulgari, este de 57 familii, cu 250 suflete, ocupându-se de creşterea vitelor şi cu agricultura. Pământul produce tot felul de cereale, dar mai ales porumb şi grâu. Drumuri comunale: unul pleacă spre N, şi se ramifică în două ramuri, una ducând la satul Capugi şi alta la Tichileşti; două drumuri pleacă la Boazgic, unul la Taş-Punar, altul la Chior-Cesme, altul la Saragea şi în fine, altul la Satişchioi.36

Capugi (Crişan), a fost descris ca „sat în judeţul Constanţa, plasa Hârşova, cătunul comunei Şiriul, situat în partea meridională a plăşei şi cea centrală a comunei, la 3 km spre Sud de cătunul de reşedinţă Şiriul. Este aşezat într-o poziţiune foarte frumoasă, pe un deal, din ale cărui ramificaţiuni nord-vestice se desface valea Bataclî - Dere. Este dominat de movila Capugi (165 m), care este la Sud-Estul lui. Are o suprafaţă de 2.545 ha, din care 125 ha sunt ocupate numai de vatra satului şi de grădini cu 106 case.

Populaţiunea sa, compusă mai mult din bulgari şi puţini romîni, este de 100 familii, cu 538 suflete, ocupându-se deopotrivă cu creşterea vitelor şi cu agricultura. Drumuri comunale pleacă în toate direcţiunile ducând pe la satele învecinate: Şiriul, Tichileşti, Erchesec şi celelalte.37

Erchesec (Stupina), „sat din judeţul Constanţa, plasa Hârşova, pe teritoriul comunei Şiriul. Anume pe teritoriul cătunului Satiş-Chioi, la poalele răsăritene ale dealului cu acelaşi nume şi lângă Valea Uzucea, se află ruinele vechiului sat, din care azi n-a rămas decât o parte; de aci pleacă drumuri la Băltăgeşti, la Satiş-Chioi, la Capugi, la Tichileşti şi la Topalul.

Azi satul Erchesec are 62 familii sau 352 suflete. Se întinde pe o suprafaţă de 2.703 ha, din care 105 ha ocupate de vatra satului cu 60 case38.

Satiş-Chioi (Crucea), „sat în judeţul Constanţa, plasa Hârşova, cătunul comunei Şiriul, situat în partea centrală a plasei şi cea de sud a comunei, la 7 km spre sud de cătunul de reşedinţă, pe ambele maluri pârâului Băltăgeşti (Dunărea). Are o întindere de 4.265 ha, din care 159 ha ocupate de vatra satului cu 140 case. Populaţiunea compusă din turci şi romîni, este de 116 familii, sau 670 suflete, ocupându-se cu agricultura şi creşterea vitelor39.

Saragea (Gălbiori), „sat în judeţul Constanţa, plasa Medjidia, cătunul comunei Taş-Punar, situat în partea de Vest a comunei şi a plăşii, la 10 km spre Nord-Est de cătunul de reşedinţă Taş-Punar, în valea Saragea-Dere, mărginit la Nord de dealul Alah-Bair, cu vârful său Saragea-Iuiuc (204 m) şi la Sud de dealul Saragea-Bair, cu vârful său Siuri-Tepe (137 m), care îşi trimite ultimile ramificaţiuni stăncoase până la marginea de Vest a satului. Are o suprafaţă de 2.870 ha, din care 11 ha sunt ocupate de grădini şi vatra satului, cu o populaţie de 63 familii, sau 207 suflete, formată din Romîni şi Turci. Drumurile comunale pleacă din sat: la Taş-punar, la Kior-Ceşme, la Ghelingec, la Terzi-Chioi, la Satiş- Chioi, la Capugi şi la Băltăgeşti.40

Şiriul, „sat în judeţul Constanţa, plasa Hârşova, cătunul de reşedinţă al comunei Şiriul, situat în partea centrală a plasei şi a comunei, pe pârâul cu acelaşi nume. Are o întindere de 2.173 ha, din care 168 ha ocupate de vatra satului, cu o populaţie în majoritate romîni, de 91 familii, sau 417 suflete.41

Vizualizează imaginea mărită
Situaţia satelor comunei Crucea

O altă prezentare a acestor sate îi aparţine lui M.D. Ionescu Dobrogeanu. Conform acestuia, Plasa Hârşova ocupă toată regiunea de N- V a judeţului Constanţa, „în bazinul rîului Saraiul, de-a lungul Dunării de la Movila Cazacilor, până la satul Boazgic42. Printre comunele componente din această plasă se numără şi comuna Şiriu cu următoarele sate: Cartai (Vulturu), Capugi (Crişan), Erkesek (Stupina), Muslu-Bei (Horia), Şiriu, Musiu (Cloşca), Pantelimon, Satişkioi (Crucea) şi Terzikioi (Runcu).

Structura populaţiei pentru comuna Şiriu la recensământul din 1899 este următoarea 43:

Vizualizează imaginea mărită
Comuna Şiriu - recensămîntul din 1899

Despre comuna Şiriu, M.D. Ionescu Dobrogeanu relatează următoarele: „Pe o colină şi pe alta a dealului Inşiratelor şi la 24 km spre S.E. de Hârşova, în stânga şoselei ce duce la Constanţa, se întinde în formă alungită comuna Şiriu, care cuprinde afară de satul de reşedinţă, fondat de Mocani prin 1858 şi următoarele alte opt sate de prin împrejurul acestuia şi anume: la 3 km spre S. satul Capugi, locuit de multă vreme de tătari, aşezat într-o posiţie frumoasă, pe valea Capugi (numele său înseamnă portar); Cartai Seleuş, pe valea pârîului Cartal, afluent al Casâmcei, la 5 km spre răsărit de Şiriu, era locuit pe la 1850 de tătari; Pantelimon, sat înfiinţat de români pe ruinele fostului sat tătăresc Ceatal-Orman (furca pădurii), distrus cu desăvârşire în războiul din 1855; aci era reşedinţa Clanului Tătarilor dobrogeni, satul e la 14 km spre S.E. de Şiriu, pe pârîul Ceatal-Orman, într-o poziţiune sălbatică, care aminteşte călătorului de pustietatea de odinioră a Dobrogei şi pe fundul văii, la răspântia mai multor drumuri, loc de adăpost al tâlharilor de altă dată; Erkesek mai mult o grămadă de ruine printre care abia se zăresc câteva locuinţe mizerabile; satul este aşezat pe dealul Erkesek, la 8 km spre S. de Şiriu; Musiu, sat la isvorul pârîului Tikilesci sau Muslu, la 4 ½ km spre N.V. de Şiriu, într-o regiune fertilă în cereale, a început să renască; are case bune şi igienice; Muslu-bei, mai jos pe valea Tikilesci, la 4 km spre apus de Şiriu; Satişkioi compus din Satişkioi Român şi Tătar, ambele foarte apropiate şi la sorgintea rîului Boazgik, la 7 km spre S. de Şiriu, la poalele dealului Alah-Bair, aşa de mult venerat de turci şi, în fine, satul Terzi-kioi pe valea pârîului Cartai, ceva mai jos de satul Cartal şi la 6 km spre S.E. de Şiriu.” ... „cele nouă sate au 1196 case, din care 90 bordeie44.

Acelaşi autor afirmă că „Plasa Medgidia este aşezată în basinul Dunării, între Valea Boazgicului şi Vederosa, ocupă basinul văilor Siliştea, lacului Purcăreţi şi valea ce se deschide aci, basinul apusean al văii Carasu, valea Peştera cu secundarele sale, valea Caramancea, valea Diordumgi-Orman şi valea Urluia.45

Plasa Medgidia era formată dintr-un număr de 15 comune, printre care şi comuna Taş-Punar, ce se compune din satele: Băltăgeşti, Ciorcişme, Saragea (Gălbiori) şi Taş-Punar.

Structura populaţiei pentru comuna Taş-Punar la recensământul din 1899 este următoarea 46:

Vizualizează imaginea mărită
Comuna Taş-Punar - recensămîntul din 1899

Detalii despre comuna Taş-Punar sunt oferite tot de către M.D. Ionescu Dobrogeanu: „între valea de mijloc a rîului Boazgik şi cea superioară a văii Siliştea, se întinde comuna Taş-Punar (taş=piatră, punar=puţ), locuită odinioră de populaţiune tătară, care acum a cam dispărut.

Comuna se compune din următorele sate: Taş-Punar, ca reşedinţă, pe valea Siliştea, la 19 km spre N.V. de Medgidie, pe şoseaua Medgidie-Hârşova, aşezat la confluenţa a două văi, satul are un aspect frumos, cu case bune; pe aceiaşi vale, la 5 km, spre N.E. de precedentul se află satul Kior-Cesme român, lângă care (500 m. departe) Chior-Cesme - tătar, două sate cu case mici, aşezate în mod neregulat, mai ales acele ale Tătarilor; Băltăgeşti, la confluenţa Boazgikului cu pârîul Saragea, la polele delului Alah-Bair, a fost locuit de turci prin 1850, are case mici, dar bine îngrijite; în fine pe valea Saragea în sus, satul Saragea, părăsit multă vreme după războiid din 1877, de câţiva ani a început a renasce; totuşi are 84 case; posiţiunea lui este foarte plăcută. ... Case sunt 510, din care 27 bordeie47.

Din centralizarea datelor lui M.D. Ionescu Dobrogeanu, în referire la populaţia satelor din componenţa actualei comune Crucea, se poate observa o creştere faţă de datele populaţiei prezentate de G.I. Lahovari:

Vizualizează imaginea mărită
Comuna Crucea - Centralizator

Prefectul judeţului Constanţa, Scarlat Vârnav, oferă pentru anul 1902, o privire de ansamblu asupra componenţei etnice a satelor în studiu 48.

Vizualizează imaginea mărită
Componenţa etnică a satelor, 1902

În anul 1916 satele din componenţa actualei comune Crucea dispuneau de o împărţire administrativ-teritorială diferită de cea de la sfârşitul secolului al XlX-lea. Astfel, satele Şiriu şi Capugi erau arondate comunei Muslubei alături de satul de reşedinţă Muslubei şi satul Musiu, satele Saragea şi Băltăgeşti formau comuna Saragea, cu reşedinţa la Saragea, iar satele Satişchioi şi Erchesec intrau în componenţa comunei Satişchioi. 49

Comparativ, populaţia comunelor Muslubei, Saragea şi Satişchioi, în anii 1916 şi 1922 50, se prezintă astfel:

Vizualizează imaginea mărită
Populaţia comunelor, 1916 şi 1922

Dacă totalul populaţiei pentru cele trei comune se ridica la 5.557 în anul 1916, în anul 1922, ca urmare a deceselor şi emigrărilor datorate primului război mondial, se consemnează o scădere cu circa 40%, până la 3.384 persoane.

Pe naţionalităţi, pentru cele trei comune sus amintite, în anul 1916, structura populaţiei se prezintă astfel 51:

Vizualizează imaginea mărită
Structură naţionalităţi, 1916

Confesional, în anul 1916, populaţia celor trei comune aparţinea riturilor creştin, predominant ortodox şi a altor subdiviziuni ale sale, dar şi mahomedan, astfel 52:

Vizualizează imaginea mărită
Structură rituri, 1916

Definind prin „moşie” suprafeţele de teren mai mari de 100 ha, deţinute de o singură persoană/familie, N.T. Negulescu, stabileşte, în lucrarea „Judeţul Constanţa în anii 1916 şi 1922/23”, existenţa, la nivelul celor trei comune în discuţie, un număr de 12 astfel de exploataţii agricole, după cum urmează:

- în comuna Muslubei deţineau „moşii” Ion Mandai - 500 ha, Cristea Niculescu - 700 ha, Mustafa Abil - 100 ha şi moştenitorii lui Radu Petcu - 211 ha (cultivate în regie proprie) 53.

- în comuna Saragea, proprietari ce deţineau mai mult de 100 ha de teren agricol erau Ion Gurgău - 255 ha, Ion I. Gurgău - 120 ha, Stoica Gologan - 150 ha, Niţă Moţoi - 150 ha, Gh. Gologan - 110 ha, Voicu Moţoi - 400 ha şi Neacşa Gologan - 120 ha, arendată lui G. Gologan 54.

- în comuna Satişchioi exista o singură „moşie”, a lui Ioniţă I. Tomoşoiu cu 1.270 ha, pe care o cultiva singur întrebuinţând 100 de muncitori 55.

Centralizând datele prezentate de N.T. Negulescu privind stăpânirea terenului în anul 1916, pentru comunele la care facem referire, constatăm că 859 persoane, în majoritate români, aveau în posesie pământ agricol în suprafaţă totală de 13.881 ha, în timp ce 607 persoane nu deţineau pământ, aşa cum reiese din tabelul de mai jos 56:

Vizualizează imaginea mărită
Centralizator terenuri, 1916

Detaliat, pentru fiecare sat din componenţa comunelor la care ne referim, situaţia stăpânirii terenului, în anul 1916, se prezintă astfel:

Vizualizează imaginea mărită
Centralizator detaliat terenuri, 1916

Statistica spaţiului locativ, în anul 1916, pentru localităţile componente ale comunelor Muslubei, Saragea şi Satişchioi, evidenţiază existenţa caselor cu o cameră, două camere, mai mult de două camere, dar şi a bordeelor 57:

Vizualizează imaginea mărită
Statistica spaţiului locativ, 1916

În anul 1922, populaţia comunelor, în discuţie, este în totalitate de cetăţenie română, şi diverse etnii, situaţia prezentându-se astfel 58:

Vizualizează imaginea mărită
Populaţia comunelor, 1922

Din punct de vedere confesional, în anul 1922, situaţia se prezintă astfel 59:

Vizualizează imaginea mărită
Structură rituri, 1922

Situaţia stăpânirii terenului pentru anul 1922 este prezentată în tabelul de mai jos 60:

Vizualizează imaginea mărită
Situaţia stăpânirii terenului, 1922

Defalcat, pentru fiecare localitate din componenţa comunelor mai sus amintite situaţia stăpânirii terenului şi a celor care nu deţineau pământ, în anul 1922, se prezintă astfel:

Vizualizează imaginea mărită
Situaţia detaliată a stăpânirii terenului, 1922

În anul 1922, situaţia deţinătorilor de teren agricol, în suprafaţă mai mare de 100 de ha, la nivelul comunelor în discuţie, a fost următoarea:

- Maria Tomoşoiu - 235 ha în Capugiu, arendate lui Ion Bratu;

- Moştenitorii lui Radu Petcu - 231 ha în Musiu bei, terenul este cultivat de către aceştia;

- Ioan I. Tomoşoiu - 247 ha în Erchesec, terenul agricol fiind cultivat de către cel în cauză;

- N.N. Gologan - 171 ha în Satişchioi. Terenul era cultivat în dijmă şi cu arendă locuitorilor din Satişchioi.

Pentru comuna Saragea rămân aceleaşi „moşii” ca în anul 1916, din care s-au expropriat cea a lui Voicu Moţoi de 400 ha şi a Eugeniei Manolescu, născută V. Moţoi - 11 ha. Terenul expropriat a fost arendat locuitorilor. 61

Din punct de vedere al situaţiei spaţiului locativ, la nivelul anului 1922, datele centralizate de către N.T. Negulescu, pentru localităţile componente ale comunelor Muslubei, Saragea şi Satişchioi, evidenţiază prezenţa majoritară a locuinţelor formate dintr-o singură cameră, situaţia exactă a clădirilor de locuit, precum şi a anexelor gospodăreşti aferente acestora, fiind prezentată în tabelul de mai jos 62:

Vizualizează imaginea mărită
Situaţia spaţiului locativ, 1922

Două decenii mai târziu, la Recensământul general al României din anul 1941, situaţia demografică a localităţilor ce compun comuna Crucea în prezent, se prezenta astfel 63:

Vizualizează imaginea mărită
Situaţia demografică Crucea, 1941

Statistica recensământului populaţiei din anul 1948 prezintă comparativ rezultatele acestui recensământ cu cele din anii 1930 şi 1941. Astfel, satele ce actualmente compun comuna Crucea aparţineau plasei Hârşova la acea dată, rezultatele comparative ale recensămintelor fiind prezentate mai jos 64:

Vizualizează imaginea mărită
Situaţia comparativă Crucea, 1930-1948

În continuare prezentăm comparativ populaţia localităţilor comunei Crucea la recensămintele din anii 1966, 1977, 1992 şi 2002 65:

Vizualizează imaginea mărită
Situaţia comparativă Crucea, 1966-2002

În concluzie, din comparaţia datelor rezultate în urma recensămintelor efectuate în secolul al XX-lea şi al recensământului de la începutul secolului al XXI-lea, se poate observa o creştere demografică, la nivelul zonei, până la recensământul anului 1977, după care numărul locuitorilor începe să scadă, motivaţia principală fiind migraţia populaţiei din mediul rural în cel urban, pe fondul noilor condiţii economico-sociale.

După anul 1990, evoluţia numărului de locuitori ai comunei Crucea s-a înscris pe un trend uşor descendent, statistica evidenţiind un total de 3.262 persoane, la 01.07.1992, în scădere, până la 2.945 persoane, la recensământul populaţiei şi locuinţelor din anul 2011 66:

Densitatea populaţiei, ca indicator statistic se calculează raportând numărul total al locuitorilor la suprafaţa totală a zonei recenzate.

Astfel, pentru comuna Crucea, numărul de locuitori /km2 la recensământul din 1992 era în medie de 14,45 (3.522 locuitori/243,68 km2 suprafaţa comunei), pentru ca, la ultimul recensământ, din anul 2011 această cifră să scadă la 12,36 (2.945 locuitori/238,16 km2 suprafaţa comunei).

Vizualizează imaginea mărită
Recensământ 1992-2011
Vizualizează imaginea mărită
Densitatea populaţiei, 1992

Rezultatele definitive ale Recensământului populaţiei şi al locuinţelor efectuat la nivel naţional, în anul 2011, prima astfel acţiune derulată în România după aderarea cu drepturi depline la Uniunea Europeană, centralizate după populaţia stabilă pe sexe şi grupe de vârstă 68, populaţia stabilă după etnie 69 şi populaţia stabilă după religie 70, evidenţiază, pentru comuna Crucea, situaţia prezentată în tabelele de mai jos. Menţionăm faptul că pentru valori ale indicatorilor, mai mici, Institutul Naţional de Statistică nu a oferit date.

Vizualizează imaginea mărită
Teritoriu Crucea, 1992-2011
Vizualizează imaginea mărită
Recensământ 2011
Vizualizează imaginea mărită
Comuna Crucea

Surse:
1 - www.biblioteca.ct.ro, Vlădescu-Olt M., „Constituţia Dobrogei”, Tipografia Dor. P. Cucu, Bucureşti, 1908, p.2, 53
2 - Arhivele Naţionale, Serviciul Judeţean Constanţa, Fondul Inspectoratului Cadastral Dobrogea, Fond nr. 14, Dosar 1, p. 2-3
3 - Judeţul Constanţa, Date statistice, 1981, Editat de Direcţia Judeţeană de Statistică, Constanţa, p.9
4 - www. biblioteca.ct.ro, Vlădescu-Olt M., „Constituţia Dobrogei”, Tipografia Dor. P. Cucu, Bucureşti, 1908, p. 19
5 - Idem, p. 33
6 - Idem, p. 57, 60
7 - ro.wikipedia.org: Un dunam sau dönüm, dunum, donum este o unitate de măsură a ariei. La origine, un donum, din limba turcă otomană dönmek (a întoarce), reprezenta suprafaţa de pământ pe care un om putea să o prăşească într-o singură zi. Nu era precis definită şi varia considerabil din loc în loc. Este în continuare folosit, în diverse versiuni standardizate, în mai multe ţări din fostul Imperiu Otoman.
8 - Arhivele Naţionale, Serviciul Judeţean Constanţa, Fondul Inspectoratului Cadastral, Dosar 63/1882-1889, p.16
9 - Idem p.18
10 - Idem p.ll
11 - Idem p.25; Au primit pământ printre alţii: Nica Tudor, Stan Mihalcea, Nedelcu Marin, Popescu Dumitrache, Coteţ Stan, Hender Vasile, Petcu Stancu, Panchici Badea, Pisică Ion, Petre Apostol, Mănăilă Mihalcea, Cerchia Stoica, Ilie Ion, Voicu Chivu, Panchici Tănase, Panchici Radu, Stan Ghinea, Cerchia Stancu, Roibu Ion, Costache Dinu, Panait Ştefan, Ghinea Ion, Petcu Radu etc.
12 - Idem p.79
13 - Idem, p 46. Beneficiari: Stan Ştefan, Burcuş Niţă, Tache Maria, Sandu Dumitrache, Popa Petrache, Cearchia Drăghici, Blândă Stoica, Moroianu Radu, Panchici Radu, Petcu Zamfir etc.
14 - Arhivele Naţionale, Serviciul Judeţean Constanţa, Fondul Inspectoratului Cadastral, Dosar 62/1882-1889, p. 130
15 - Idem, p. 138
16 - Arhivele Naţionale, Serviciul Judeţean Constanţa, Fondul Inspectoratului Cadastral, Dosar 91/1882-1889, p. 166
17 - Idem, p. 167
18 - Idem, p. 168
19 - Idem, p. 170
20 - Arhivele Naţionale, Serviciul Judeţean Constanţa, Fondul Prefecturii, Dosar 192/1882-1889, p. 70
21 - Idem, p. 72
22 - Arhivele Naţionale, Serviciul Judeţean Constanţa, Fondul Prefecturii, Dosar 195/1882-1889, p. 37
23 - Idem, p. 40
24 - Arhivele Naţionale, Serviciul Judeţean Constanţa, Fondul Inspectoratului Cadastral Dosar 17/1882-1889, f.1
25 - Idem, f. 3
26 - Idem, f. 6
27 - Idem, f. 11
28 - Arhivele Naţionale, Serviciul Judeţean Constanţa, Fondul Inspectoratului Cadastral, Dosar 17/1882-89, f. 2,3
29 - Arhivele Naţionale, Serviciul Judeţean Constanţa, Fondul Inspectoratului Cadastral, Dosar 17/1882-89, f. 1
30 - Idem, f. 4
31 - Arhivele Naţionale, Serviciul Judeţean Constanţa, Fondul Inspectoratului Cadastral, Dosar 17/1882-89, f. 6
32 - idem, f. 12
33 - Arhivele Naţionale, Serviciul Judeţean Constanţa, Fondul Inspectoratului Cadastral, Dosar 17/1882-89
34 - Arhivele Naţionale, Serviciul Judeţean Constanţa, Fondul Inspectoratului Cadastral, Dosar 17/1882-89
35 - Arhivele Naţionale, Serviciul Judeţean Constanta, Fondul Inspectoratului Cadastral, Dosar 17/1882-89
36 - Lahovari G.I., „Marele Dicţionar Geografic al Romîniei" - voi I, Ştab. Grafic J.V. Socecu, Bucureşti, 1898, p. 300
37 - idem - voi II, Ştab. Grafic J.V. Socecu, Bucureşti, 1899, p. 167
38 - idem - voi III, Ştab. Grafic J.V. Socecu, Bucureşti, 1900, p. 316
39 - idem - voi V, Ştab. Grafic J.V. Socecu, Bucureşti, 1902, p. 321
40 - Idem, p.313
41 - Idem, p.411
42 - Ionescu Dobrogeanu, M.D., „Dobrogea în pragul veacului al XX-lea", Atelierele Grafice J.V.Socec, Bucureşti, 1904, p. 416-417
43 - Idem, p.417-418
44 - Idem, p. 423
45 - Idem, p. 445
46 - Idem, p.417-418
47 - Idem, p. 455-456
48 - Negulescu N.T., Judeţul Constanţa în anii 1916 şi 1922/23, Tipografia Victoria George I. Georgescu, Constanţa, 1924, p. 247,260,266
49 - Idem, p. 247
50 - Vârnav, Scarlat C., Situaţiunea generală a judeţului Constanţa la începutul anului 1903, Tip. Aurora, Fraţi Grigoriu, 1904
51 - Idem, p. 248, 261,266
52 - Idem, p. 248,261,267
53 - Idem, p. 250
54 - Idem, p. 262
55 - Idem, p. 270
56 - Idem, p. 249,262,270
57 - Idem, p. 250,263,268
58 - Idem, p. 248,261,267
59 - Idem, p. 248,261,267
60 - Idem, p. 249-250,262,270
61 - Idem, p. 250,263,270
62 - Idem, p. 251,263,268
63 - Recensământul general al României din 1941, Bucureşti, 1944, p. 82-83
64 - Îndreptarul statistic al Judeţului Constanţa. Rezultatele provizorii ale recensământului agricol şi al populaţiei de la 25 ianuarie 1948, p. 3,7,8,10,16,17
65 - Anuarul statistic al judeţului Constanţa, Institutul Naţional de Statistică, Direcţia Judeţeană de Statistică Constanţa, 2011,p. 11
66 - www.cjc.ro (fişa localităţii Crucea)
67 - posturi.wordpress.com
68 - Recensământului populaţiei şi al locuinţelor 2011 - Rezultate definitive, Direcţia Judeţeană de Statistică Constanţa, Tb. 3, p. 4
69 - Idem, Tabel 8, p.2
70 - Idem, Tabel 13, p.2
71 - wikipedia.org/wiki/Comuna_Crucea_Constanta