Comuna CRUCEA judeţul CONSTANŢA
MONOGRAFIE

Capitolul V - Viaţa social politică

V.1 Administraţie

V.1.1 Organizarea administrativ-teritorială a comunei Crucea în contextul organizării administrativ-teritoriale a României şi implicit a judeţului Constanţa

După alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Principatelor Unite în anul 1859, au urmat o serie de reforme, printre care şi cea a reorganizării administrativ-teritoriale. Decretul domnesc nr. 495/1862 şi Legea nr. 396/1864 pentru înfiinţarea consiliilor judeţene au generalizat judeţul ca unitate administrativă de bază a statului. Fiecare judeţ - condus de prefect, era împărţit în plăşi - conduse de subprefecţi, care, la rândul lor, se împărţeau în comune urbane şi rurale 1. Această lege a fost în vigoare de la 31 martie 1864 până la 13 iunie 1925 2.

9 mai 1877 aduce proclamarea Independenţei de stat a ţării. Recunoaşterea internaţională a acesteia s-a produs în urma păcii de la Berlin (1878), care atribuie României şi Dobrogea, dar răpeşte, la cererea Rusiei ţariste, cele 3 judeţe basarabene, Cahul, Bolgrad şi Ismail. Ţinutul dunăreano-pontic a fost împărţit în două judeţe, Tulcea şi Constanţa, conform Legii pentru organizarea Dobrogei din 9 martie 1880.

La sfârşitul secolului al XlX-lea, judeţul Constanţa era împărţit în cinci plăşi: Constanţa, Medgidia, Mangalia, Hârşova şi Silistra-nouă. Localităţile ce compun actuala comună Crucea, au fost arondate, până la stabilirea actualei structuri teritoriale, unor jurisdicţii administrative total diferite de cea de azi. Astfel, satele Băltăgeşti şi Saragea (Gălbiori) erau în componenţa comunei Taş-Pimar (Siliştea de azi) din plasa Medgidia, iar satele Satişchioi (Crucea), Erchesec (Stupina), Şiriu şi Capugi (Crişan) erau subordonate administrativ comunei Şiriu din plasa Hârşova.

Până la Marea Unire din 1918, Regatul României urma să primească şi sudul Dobrogei, Cadrilaterul, în anul 1913, reprezentat de alte două judeţe, Durostor şi Caliacra. Tot până în 1918, Vechiul Regat urma să cunoască diferite propuneri de organizare administrativ-teritorială, precum căpităniile generale (1881), dregătoriile (1907), circumscripţiile regionale (1912) sau regiunile (1918) 3.

În anul 1924 renumitul profesor universitar doctor Constantin Brătescu, era profund interesat de „botezarea satelor din Dobrogea cu nume româneşti”.

Autorul aminteşte că “în judeţul Constanţa s-a lucrat mai puţin în această direcţie. în afară de toponimia românească de lângă Dunăre, rămasă din vremea turcului, puţine sate au avut fericirea să-şi vadă schimbate numele odată cu schimbarea caracterului lor etnografic (Carol I, Dorobanţul, Satu Nou, Carmen Sylva etc.)4.

La solicitarea prefectului judeţului Constanţa, C. Brătescu, prin cercetările sale, este numit pentru a face propuneri de schimbare a numelor localităţilor din Dobrogea, proiect ce urma să fie apoi aprobat de Parlament.

Criteriile care au stat la baza alegerii acestor noi denumiri au fost următoarele 5:

- Inscripţiile pe monumente şi stânci sau mărturiile scriitorilor vechi ce dovedesc că „a existat un sat cu nume frumos antic, acest nume a fost reînviat si dat satului actual cu nume de barbar” (exemple: Adam Clisi - Traian, Cala-Chioi - Capidava).

- Vechile nume româneşti, rămase din vremea turcului s-au păstrat (exemple: Oltina, Satu-Nou, Ostrov, Cochirleni, Băltăgeşti, Peştera etc.)

- S-au păstrat şi numele româneşti mai noi, date la înfiinţarea satelor după 1878. Exemple: Viile Noi, I.C. Brătianu, Carmen Sylva, Traian, Carol I etc. S-au păstrat şi câteva nume turceşti care prezintă valoare documentară istorică precum: Beilicul, Vlahii, Saraiu, Didgheru, Tortoman etc.

- Numele turceşti, care în traducere ne arată o caracteristică a locului, au fost traduse întocmai sau apropiat, cu condiţia ca numele românesc cel nou să fie frumos şi firesc. Exemple: Horozlar - Cocoşii, Taşaul - Piatra, Agigea - Amara, Tuzla - Sărata etc.

- Numirile frumoase cerute de locuitori sau comună s-au păstrat. Exemple: Caciamac -Podgoreni, Docuzol - Cuza Vodă, Murfatlar - Basarabi, Muslubei - Horia, Muslu - Cloşca, Capugiu - Crişan, Palazul Mic - Adunaţii etc.

- Dacă un sat are nume turcesc, însă valea, dealul sau, în genere, locul de lângă sat are un nume românesc mai vechi, din vremea Turcidui, sau chiar şi mai nou, atunci s-a reînviat acest nume. Exemple: Nazarcea - Valea Ciobanului, Erchesec - Valea Stupinei, Hasancea - Valul lui Traian etc.

- O seamă de sate s-au numit apoi după caracteristica geografică a locului, după ocupaţia locuitorilor, după provenienţa coloniştilor, după aspectul vegetal, după nume istorice, sau chiar şi după impresie, acolo unde nici unul din criteriile mai sus pomenite nu se puteau aplica. Exemple: Velichioi- Porumbacul, Agemler - Mioriţa, Boasgic - Dunărea Mare, Caracoium - Năvodari, Caracicula - Limanul, Satischioi - Crucea, Erchesec - Valea Stupinei, Saragea - Dumineca etc.

După unificarea teritorială de la finalul Primului Război Mondial, România a demarat, în perioada imediat următoare, proiecte în vederea unificării legislative, economice şi administrative 6.

Astfel, a fost promulgată legea nr. 95 din 13 iunie 1925 pentru Unificarea Administrativă, publicată în Monitorul Oficial, nr. 128 din 14 iunie 1925, ce face referire la împărţirea teritoriului Regatului României în 71 de judeţe aparţinând celor 10 provincii istorice (Transilvania, Banat, Crişana, Maramureş, Bucovina, Basarabia, Moldova, Dobrogea, Muntenia şi Oltenia), iar judeţele erau împărţite în comune rurale şi urbane 7.

Prima împărţire administrativă modernă a României Mari are loc odată cu reforma din anul 1926, ţara fiind împărţită în judeţe, subdivizate în plase, compuse la rândul lor din comune.

În acelaşi an, 1926, în Monitorul judeţului Constanţa apare „tabloul de împărţire administrativă a judeţului Constanţa”, tablou ce prezintă o împărţire a judeţului în 8 plase formate din comune şi sate. Cele 8 plase sunt: plasa Constanţa cu reşedinţa în comuna Canara, plasa Cernavodă cu reşedinţa în Cernavodă, plasa Cogealac cu reşedinţa în comuna Cogealac, plasa Medgidia cu reşedinţa în comuna Medgidia, plasa Mangalia cu reşedinţa în comuna Mangalia, plasa Hârşova cu reşedinţa în comuna Hârşova, plasa Traian cu reşedinţa în comuna Cuzgun şi plasa Nouă cu reşedinţa în comuna Baeramdede.

Interes pentru lucrarea de faţă prezintă plasa Hârşova, din componenţa căreia fac parte şi comunele: Gălbiori (cu satele Băltăgeşti şi Gălbiori - fosta denumire Saragea), Muslubei (cu satele Muslubei, Capugi, Muslu, Şiriu) şi Satişchioi (cu satele Satişchioi şi Erchesec) 8.

În acest tablou apar 54 de denumiri noi româneşti, date satelor din judeţul Constanţa, în urma cererii populaţiei româneşti ce le locuieşte. Dintre satele actualei comune Crucea, la acea dată doar satul Saragea primeşte denumirea de Gălbiori.

Vizualizează imaginea mărită
Harta României, 1925 9
Vizualizează imaginea mărită
Harta României, 1930 10

O reorganizare a comunelor rurale din ţară se face în anul 1931, potrivit Legii avizate cu înaltul Decret Regal nr. 2536 din 14 iulie 1931 şi publicat în Monitorul Oficial nr. 161 din 15 iulie 1931. Astfel, din acest tablou al comunelor rurale am extras pentru judeţul Constanţa localităţile la care facem referire în lucrare, cu menţiunea că toate localităţile poartă nume româneşti, ceea ce demonstrează că proiectul lui C. Brătescu de „botezare a satelor din Dobrogea cu nume româneşti” a fost realizat 11:

Vizualizează imaginea mărită
Reorganizarea comunelor, 1931 9

În anul 1938 Carol al II-lea îşi impune regimul de dictatură regală şi face o nouă reformă a organizării teritoriale. Judeţele şi plasele nu dispar, dar pierd mult din atribuţii. Apar 10 „ţinuturi”, după modelul german al landurilor, care centralizează în bună măsură administraţia locală.

Conform acestei organizări teritoriale judeţul Constanţa aparţinea Ţinutului Marea şi era împărţit în plasele: Dunărea, Ferdinand, Cernavodă, Medgidia, Traian, Negru-Vodă şi Mangalia.

Localităţile actualei comune Crucea aparţineau, la acea dată, plasei Dunărea in judeţul Constanţa.

După abdicarea lui Carol al II-lea, regimul mareşalului Antonescu revine la vechea organizare pe judeţe şi desfiinţează ţinuturile 12.

După instaurarea regimului comunist, Marea Adunare Naţională adoptă legea nr. 5 din 7 septembrie 1950 pentru raionarea administrativ - economică a teritoriului Republicii Populare Române, organizat în 28 de regiuni, compuse din 177 raioane şi 4.052 comune. Ca urmare a legii raionării teritoriului R.P.R, comunele Crucea (cu satele Crucea şi Stupina) şi Gălbiori (cu satele Băltăgeşti şi Gălbiori) au fost comasate, centrul comunal stabilindu-se la Crucea, comună a Raionului Hârşova din Regiunea Constanţa.

În anul 1952, prin modificarea legii raionării administrativ-economice a teritoriului ţării din anul 1950, numărul regiunilor este redus de la 28 la 18 14.

Legea nr. 2 din 16 februarie 1968 stabileşte desfiinţarea împărţirii administrativ-teritoriale copiate în 1950 după modelul sovietic şi revenirea la sistemul tradiţional al judeţelor şi municipiilor 15. Conform acestei legi de împărţire administrativ-teritorială a României localităţile Şiriu şi Crişan ce aparţineau de comuna Horia au fost alocate comunei Crucea. De la acea dată şi până în prezent comuna Crucea funcţionează cu următoarele localităţi componente: Băltăgeşti, Crişan, Crucea, Gălbiori, Şiriu şi Stupina.

Vizualizează imaginea mărită
Harta României, 1938 13
Vizualizează imaginea mărită
Harta României, 1950-1952 16

Surse:
1 - http://surupaceanu.ro/2011/06/evolutia-administrativ-teritoriala-a-romaniei-de-la-cuza-pana-azi/
2 - http://lege5.ro
3 - http://surupaceanu.ro/2011/06/evolutia-administrativ-teritoriala-a-romaniei-de-la-cuza-pana-azi/
4 - 185 Analele Dobrogei 1924 - 1925, „Noile denumiri de sate din Dobrogea-Veche", C. Brătescu ,p. 193
5 - Idem, p. 195-197
6 - http://surupaceanu.ro/2011/06/evolutia-administrativ-teritoriala-a-romaniei-de-la-cuza-pana-azi/
7 - www.Iege-online.ro/Legea nr. 95/13 iunie 1925
8 - Analele Dobrogei, 1926, „Monitorul Judeţului Constanţa - Tablou de împărţire administrativă a judeţului Constanţa", p. 152-160
9 - http://earth.unibuc.com, Harta României după unificarea administrativă din anul 1925, conform anexelor decretului regal nr. 2465 din 25 septembrie 1925, publicate în Monitorul Oficial, Partea I din 7 octombrie 1925
9 (update 2016) - www.geo-spatial.org, Harta administrativa a României dupa unificarea administrativa din 1925, autor Andrei Nacu, 2012
10 - http://earth.unibuc.com, Harta administrativă a României în 1930, conform anexelor decretului regal nr. 4036 din decembrie 1929, publicate în Monitorul Oficial, Partea I din 9 decembrie 1929
10 (update 2016) - www.geo-spatial.org, Harta administrativa detaliata a României în 1930, autor Andrei Nacu, 2012
11 - http://www.dacoromanica.ro, Tablou de regruparea comunelor rurale, Monitorul Oficial şi Imprimeria Statului, Bucureşti 1931, p. 131-132
12 - http://www.realitatea.net
13 - http://earth.unibuc.com, Harta administrativă a României în 1938
13 (update 2016) - www.geo-spatial.org, Harta administrativa detaliata a României în 1938, autor Andrei Nacu, 2012
14 - Nedelea M, Istoria României în date 1940-1995, Ed. Niculescu, Bucureşti, 1997, p. 91, 98
15 - Idem, p.172
16 (update 2016) - ro.wikipedia.org, Harta Republicii Populare Române cu împărțirea administrativ-teritorială pe regiuni și raioane, varianta 1950-1952, licența Creative Commons Atribuire v. 2.5