Comuna CRUCEA judeţul CONSTANŢA
MONOGRAFIE

Capitolul V - Viaţa social politică

V.2 Învăţământ

Organizarea şcolară, din fazele sale incipiente şi până în epoca modernă, a fost legată de instituţia bisericii, ca factor promotor de limbă şi cultură, deşi infrastructura educaţională era improprie derulării unui proces de învăţământ eficient şi formator de valori.

Cadrul legislativ necesar implementării politicilor educaţionale unitare la nivel naţional, a fost constituit prin promulgarea, de către Alexandru Ioan Cuza, la 25 noiembrie 1864, a Legii Instrucţiunii Publice, prima lege organică şcolară românească adaptată cerinţelor perioadei, accelerând procesul de dezvoltare a învăţământului public, prin accesibilizarea acestuia către majoritatea rurală a populaţiei ţării, confruntată cu sărăcie, promiscuitate, ignoranţă şi analfabetism.

Elementul definitoriu al actului normativ promovat în anul 1864 l-a constituit separarea învăţământului de biserică şi constituirea învăţământului primar public cu o durată de 4 ani, general, gratuit şi obligatoriu pentru copiii cu vârste între 7 şi 12 ani.

Prin lege, învăţământul primar capătă un caracter unitar, şcolile primare de 4 ani regăsindu-se atât la sate cât şi la oraşe.

Modificările ulterioare ale actului normativ, referitoare la structura organizatorică a şcolii primare, apoi legea de organizare şi funcţionare a învăţământului primar şi normal primar, dată în 1896, în timpul ministeriatului lui Petru Poni, stabileau principii discriminatorii între şcolile primare rurale de 5 ani, încadrate cu învăţători, şi şcolile primare urbane cu durata de 4 ani, asigurate cu institutori, ce vor fi menţinute în practică până în anul 1924 1.

Primii învăţători români, în Dobrogea, anterior anului 1878, au fost cântăreţi din biserici, absolvenţi ai şcolii româneşti din Silistra. în satele mai izolate, „rolul de învăţător a revenit şi câte unui mocan, care odată cu oile aducea şi învăţătura de carte românească pe care o căpătase el prin părţile Sibiului şi Braşovului. Bătrânii catiheţi, făcuţi preoţi numai pentru că ştiau să cânte şi să citească Evanghelia, au fost de asemenea printre primii învăţători” 2.

Ulterior alipirii Dobrogei la România, în anul 1878, prin grija guvernului au fost întemeiate şcoli primare în toate oraşele şi satele fruntaşe ale celor două judeţe: Tulcea şi Constanţa. Vechii dascăli de biserică care erau şi învăţători, absolvenţi de şcoală primară, au fost treptat înlocuiţi cu învăţători şi preoţi sosiţi de peste Dunăre.

Organizarea şcolilor primare, din Dobrogea, a revenit în sarcina profesorul Ion Bănescu, numit primul revizor şcolar al noii provincii. Concomitent, Guvernul a făcut apel la învăţătorii şi preoţii din ţară să treacă Dunărea în Dobrogea, oferindu-le o serie de facilităţi 3.

Revizorul şcolar al Constanţei de după primul Război Mondial, domnul Vasile Helgiu, a întocmit o listă incompletă a primilor învăţători din Dobrogea începând cu anul 1879. Cei mai mulţi erau veniţi din sudul Basarabiei „unii dintre ei, abia ieşiţi de prin şcolile normale din Bucureşti şi Iaşi, sau din seminariile Huşilor şi Ismailului; alţii încărunţiţi, vechi şcolari de la Academia Mihăileană şi din preparandiile Transilvaniei, - toţi băjenari basarabeni - care în iarna lui 1878 şi 79 s-au luptat cu asprimea frigului şi nevoile vremii, ca să ajungă la Constanţa, sau să primească îndreptări de la Tulcea, pentru a-şi începe lucrul... Sosiţi cu gospodăriile în spinare şi copiii de mână, abia pe la sfârşitul lui Aprilie 1879, când razele căldicele ale soarelui le îngăduiră să înceapă învăţătura şi fără foc, având în loc de bănci scânduri aşezate pe patru pari bătuţi în pământ, iar drept tablă de scris o cutie mai mare de nisip, ei au deschis cele dintâi şcoale oficiale româneşti în satele din lungul Dunărei." 4

Date concrete despre şcolile ce funcţionau la finele secolului al XIX- lea şi începutul secolului al XX-lea, în localităţile din arealul de referinţă studiat, şi anume comuna Crucea, sunt furnizate de fondul documentar aflat în păstrarea în Arhivelor Judeţului Constanţa, dar şi din lucrările contemporane ale căpitanul M. D. Ionescu Dobrogeanu şi Prefectul Judeţului Constanţa, N.T. Negulescu.

Astfel, M.D. Ionescu Dobrogeanu, în cadrul prezentării comunei Şiriu (compusă din nouă sate) din plasa Hârşova, judeţul Constanţa, aminteşte de existenţa a două şcoli turceşti la Şiriu şi Muslu şi un număr de şase şcoli româneşti, trei dintre acestea, clădite în anul 1899, în satele Capugi, Cartal şi Satişchioi, iar celelalte trei, existente în Pantelimon, Erkesek şi Terzikioi, funcţionau cu chirie. în aceste şcoli frecventau cursurile un număr de 295 elevi, fiecare şcoală avea câte un învăţător şi dispunea de câte 10 hectare de pământ. 5

Pentru comuna Taş-Punar, plasa Medgidia, formată din patru sate, acelaşi autor aminteşte de existenţa a trei şcoli mixte: la Chior-Cesme român o şcoală construită în 1899, şi câte o şcoală în cătunele Băltăgeşti şi Taş-Punar, clădite în 1902. 6

O statistică a anului 1909 arată că judeţul Constanţa era clasificat al treilea pe ţară, având 44% ştiutori de carte, şi dispunând de 174 şcoli săteşti şi 17 orăşeneşti, dintre care 155 beneficiau de local propriu. 7

Statistica ştiutorilor de carte din România, întocmită pe baza rezultatelor definitive ale Recensământului general al populaţiei din 19 decembrie 1912, consemnează pentru comunele Taş Punar şi Satiş-Chioi (fostă comuna Şiriu până în anul 1910, când centrul de comună este relocat la Satiş-Chioi) următoarele date privind populaţia de sex bărbătesc şi femeiesc, ştiutoare şi neştiutoare de carte 8:

Vizualizează imaginea mărită
Statistica ştiutorilor de carte, 1912

Datele furnizate, pentru perioada 1916 -1922/23, de N.T. Negulescu, prefectul judeţului Constanţa, vin în completarea celor prezentate anterior, dar şi în uşoară contradicţie cu acestea. Astfel, aflăm că în satul Capugiu (Crişan) exista o şcoală primară de 5 ani cu două posturi (unul pentru elevii români şi unul pentru elevii turco-tătari), înfiinţată în 1894, primul post fiind instalat într-un local propriu clădit, din cotizaţiile locuitorilor în anul 1894, iar al doilea post a funcţionat în local cu chirie pentru care se plătea 200 lei anual 9.

Şcoala primară de 5 ani din satul Şiriu a funcţionat în local propriu încă din anul 1886, construcţia pentru elevii români fiind ridicată din piatră 10, dar ea a fost înfiinţată ca post abia în anul 1908. Şcoala dispunea de 10 ha teren de cultură şi funcţiona cu un singur învăţător 11.

La Băltăgeşti exista în anul 1916 o şcoală primară de 5 ani, înfiinţată ca post în 1893 şi instalată în local propriu clădit în 1902 din cotizaţiile locuitorilor, în valoare de 6.800 lei. Şcoala funcţiona cu un singur învăţător şi deţinea 10 ha teren de cultură.

Şcoala primară de 5 ani din satul Saragea (Gălbiori) a funcţionat din 1893 în local cu chirie, iar în anul 1903 a fost clădit primul local propriu în valoare de 6.800 lei. Şcoala funcţiona cu un singur învăţător şi deţinea 10 ha teren de cultură 12.

În satul Satişchioi (Crucea) exista o şcoală primară de 5 ani înfiinţată ca post în 1889 din fondurile comunei costând 22.000 lei, avea un singur învăţător şi deţinea 10 ha teren de cultură 13. Din anul 1893 şcoala va beneficia de local propriu constând în două săli de clasă şi locuinţa învăţătorului 14.

Pentru satul Erchesec (Stupina), datele de care dispunem stabilesc că şcoala primară de 5 ani, în limba română, a luat fiinţă în 1895, în local cu chirie pentru care se plătea 360 lei anual. În anul 1903 şcoala funcţiona tot în local cu chirie, în casa cetăţeanului Lungu Gheorghe, cu un post de învăţător, având înscrişi 73 băieţi şi 60 fete, din care frecventau cursurile şcolii primare 34 băieţi şi 15 fete. în anul 1909 se va construi localul şcolii format din o sală de clasă şi locuinţa învăţătorului 15.

Perioadă de înflorire a şcolii româneşti în Dobrogea este curmată brusc în timpul Primului Război Mondial. Odată cu invadarea Dobrogei, scopul trupelor bulgare „a fost să distrugă opera culturii româneşti" prin ruinarea şcolilor româneşti, arderea arhivelor şcolare şi a bibliotecilor, prădarea materialului didactic, arderea mobilierului 16.

Astfel, aflăm că în urma bombardamentului din 1916 şcoala din Satişchioi (Crucea) a fost distrusă în întregime împreună cu urmăroarele piese de mobilier: două catedre, două table din tei, 60 de bănci din brad, 5 mese, 12 scaune, două putini pentru apă de băut şi un clopot din bronz de 15 kg 17.

Localul şcolii din Erchesec (Stupina) a fost distrus de inamic în toamna anului 1916 împreună cu următorul inventar: o catedră, o tablă din tei, 36 bănci, 3 mese, 7 scaune, o putină de brad pentru apa de băut şi un clopot din bronz de 12 kg 18.

De asemenea, în timpul Primului Război Mondial, au suferit stricăciuni şcolile din Capugiu (Crişan) şi Băltăgeşti, costurile de reparaţii ridicându-se la 150.000 lei, respectiv 12.000 lei, în timp ce localurile de şcoală din Şiriu şi Saragea (Gălbiori) au fost devastate, pentru repararea lor cheltuindu-se 6.500 lei şi respectiv 9.500 lei 19.

Societatea „Dobrogea" înfiinţată în martie 1917 avea drept scop înfiinţarea şcolilor bulgăreşti în toată provincia. Bulgarii nu s-au mulţumit să înfiinţeze şcoli numai în satele bulgăreşti, ci şi în cele româneşti, existenţa acestora fiind, însă, trecătoare 20.

La finele Primului Război Mondial, Vasile Helgiu descrie starea şcolilor din provincie: „şcolile săteşti ruinate sau distruse până la pământ; învăţătorii titulari împrăştiaţi în toată ţara, iar o parte din ei jertfiţi pentru întregirea neamului; o sărăcie şi o jale de lume amărâtă şi pe drumuri, cum numai în Dobrogea şi mai cu seamă în judeţul Constanţa - aproape curat românesc - a fost în iarna anului 1918 spre 1919, până târziu înspre vara” 21.

Autorul consemnează exemplaritatea mobilizării, „atunci mai mult ca oricare, sufletele dascălilor care zeci de ani, chiar patruzeci de ani, munciseră în Dobrogea ... de la Caracicula Mangaliei şi până dincolo de Capugiul Hârşovei..., toţi cei care şi-au format convingerea că, scăpaţi din faţa morţii şi din ploaia de gloanţe au datorii mai mari de îndeplinit ca până în 1916, n-au pregetat o clipă de a se reîntoarce la cămin în vagoane neîncălzite, pe şlepuri în bătaia gerului şi pe Marea Neagră, mare nesigură şi aşa de periculoasă din cauza minelor. Toţi,... s-au reîntors acolo unde în trecut îşi sacrificaseră anii tinereţii, sau trăiseră frumoasele zile ale copilăriei” 22.

Vasile Helgiu mai face şi o descriere amănunţită a stării localurilor de şcoală după război. El le împarte în trei categorii: bune în satele bulgăreşti, stricate şi distruse cu totul în cele româneşti. „În partea de sud-vest a judeţului şi în partea de nord, în satele bulgăreşti, totul era neatins: localul complet, cu bănci multe, ba mai multe şi mai bune ca înainte, luate din satele româneşti vecine, cu câte 3 table, cu sobe etc. în cele româneşti, de la Mangalia spre nord până la calea ferată Cernavodă-Constanţa, iar spre apus până la Dunăre, o jale şi un amar.”

Şcolile neatinse de obuze au căzut pradă, odată cu retragerea armatelor bulgăreşti, răzbunării soldaţilor care au distrus uşile, ferestrele şi mobilierul. în aceeaşi stare au fost găsite şi şcolile din partea nordică a liniei ferate. Ferestrele, uşile şi duşumelele au fost arse, tavanele despuiate de soldaţii germani, care le-au transformat în lădiţe de provizii pentru familiile lor. „Mai spre miază noapte însă, pe unde au fost lupte grele, începând de la Seimenii Mici şi Boasgic pe Dunăre, şi până dincolo de Hărşova cea arsă în întregime, de la Sarai şi Cartai şi până la mare, prin Erchesec, Satişchioi, Saragea, Terzichioi, Pantelimon, Pazarlia, Cavargic, Ghelengic şi până la Peletlia lângă mare, n-a mai rămas nimic din clădirile care făceau mândria satelor, fala Dobrogei.

Toate şcolile din această parte au fost arse, iar cele care au scăpat de vâltoarea focului, au fost distruse, luându-li-se lemnăria pentru tranşee” 23.

În lunile ianuarie şi februarie 1919 au luat fiinţă peste 100 de şcoli în satele judeţului Constanţa, condiţiile fiind, în majoritatea cazurilor, improprii derulării unui act educaţional calitativ, instituţiile dispunând de „ ... mobilier de adunătură, având drept geamuri scânduri, sau şi fără acestea, sau în câte o casă părăsită şi fără stăpân, copiii stând pe scăunele sau turceşte, având în loc de table de scris uşile, iar unde n-au fost uşi, podelele.” 24

În procesul verbal din 16 februarie 1919, încheiat de administratorul plăşii Hârşova, V. Crăciunescu, este menţionat faptul că şcoala din Satişchioi (Crucea), ce funcţiona în casa locuitorului Chivu Ion, era momentan închisă, învăţătorul Alexandrescu fiind plecat la Moldova să-şi aducă familia 25.

În perioada 1922-1923 şcoala a funcţionat în casa locuitorului Zlotea Dumitru, primarul Tudorache V. Stan înfiinţând un comitet de strângere a unor fonduri în vederea construirii unui nou local de şcoală. Comitetul şcolar de construcţie, ales de săteni, era format din 18 membrii, cu un birou format din trei membrii: preşedinte - Tudorache V. Stan (primar), vicepreşedinte - Nicolae Voineagu (directorul şcolii) şi casier - Cristea Cerchia. După ridicarea localului de şcoală ce dispunea de două săli de clasă şi locuinţa directorului, şi darea lui în folosinţă, raportul comitetului şcolar se prezenta astfel 26:
- costul materialelor - 99.119,40 lei,
- costul lucrului - 25.500,00 lei
- dobânda la suma împrumutată şi donată de locuitori - 2.606,00 lei

Total -127.225,40 lei Sold – nimic

Deficit - 271,40 lei

În data de 9 septembrie 1923 are loc inaugurarea noului local al şcolii din Satişchioi, prilej cu care prefectul judeţului Constanţa, N.T. Negulescu ţine un discurs, intitulat „Pionierii românismului”, în care afirmă că actuala vatra a satului Satişchioi a fost întemeiată de românii veniţi aici la 1882. Cu acelaşi prilej, directorul şcolii, Nicolae Voineagu, afirma că şcoala în limba română a debutat la Satişchioi în anul 1887, în local cu chirie, avându-1 ca învăţător pe I. Drăgan, originar din Târnava Mare, prezent şi el la această festivitate. Acesta din urmă ţine la rândul său un discurs, amintind de condiţiile grele prin care a trecut: lipsa manualelor şcolare, a localului de şcoală etc 27.

La această construcţie din 1923 se vor mai adăuga ulterior încă două săli de clasă: una în 1956 şi alta în 1960. Clădirea a funcţionat ca Şcoala cu clasele I-VIII Crucea până în anul 1971, când s-a construit un local nou de şcoală. Vechea şcoală a fost transformată în internat, după anul 1971, aici fiind cazaţi elevii din satele vecine.

Şcoala din Erchesec (Stupina), a funcţionat în anii de după Primul Război Mondial, în local cu chirie, în casa lui Andrei Titei, învăţător fiind preotul Gh. Popescu. In anul 1934 a fost construit localul şcolii format dintr-o sală de clasă şi locuinţa învăţătorului, care, ulterior în 1959, va fi transformată în sală de clasă. Abia în anul 1963 şcoala din Stupina a fost extinsă, cu încă două săli de clasă, de către C.A.P. Stupina 28.

Localul şcolii din Băltăgeşti a fost şi el extins, astfel, la clădirea ridicată în 1902, se mai adaugă o sală de clasă în anul 1926 şi alte două săli în 1962 prin contribuţia C.A.P. Băltăgeşti. Şcoala a funcţionat cu clasele I-VIII până în 1971, ulterior acestei date, elevii claselor gimnaziale au fost transferaţi la şcoala Crucea, fiind cazaţi în internatul şcolii. În prezent elevii claselor gimnaziale sunt transportaţi zilnic cu maşina pentru transport elevi din dotarea primăriei.

În iarna anului 1946, la nivel naţional, a fost declanşată, de către conducerea statului la acel moment, campania de lichidare a analfabetismului, ce înregistra, în anul 1945, raportat la totalul populaţiei, un procent de 25%.

Campania viza eşantionul de populaţie activă cu vârsta cuprinsă între 16 şi 56 de ani, neştiutoare de carte, acţiunea fiind declarată încheiată în anul 1956, măsurile întreprinse fiind apreciate, din acest punct de vedere ca un real succes în ceea ce priveşte accesul la educaţie al păturilor defavorizate ale populaţiei.

Totuşi, conform unor autori, reforma învăţământului din anul 1945, nu a avut rezultate satisfăcătoare din punct de vedere practic. A fost implementat sistemul educaţional importat din fosta U.R.S.S., astfel trecându-se de la învăţământul primar obligatoriu şi gratuit cu o durată de 7 ani la cel de 4 ani, cu posibilitatea de a urma, facultativ, clasele V - VII, ceea ce, conform unor aprecieri, constituia un regres faţă de evoluţiile europene în materie şi soluţiile româneşti, în vigoare începând cu anul 1925. După 1948 în învăţământul elementar (primar) erau încadraţi copii cu vârsta şcolară între 7-11 ani. Copiii între 3-7 ani erau şcolarizaţi în unităţi de învăţământ preşcolar - grădiniţe cu orar zilnic, săptămânal, sezonier şi care erau subordonate şcolilor elementare din teritoriu 29.

O statistică a celor ce frecventau cursurile de alfabetizare, şi nu a tuturor analfabeţilor, pentru anul şcolar 1950-1951 se prezintă în tabelul următor 30:

Vizualizează imaginea mărită
Cursuri de alfabetizare, 1950-1951

În localităţile din arealul de referinţă al actualei comune Crucea, la nivelul anului şcolar 1951-1952, funcţionau următoarele cadre didactice 31:

- în cadrul şcolii Crucea: Chelbaşu Alexandru (director), Rădeanu Nicolae (profesor), Ilie Grigore (profesor), Chelbaşu Maria (învăţător), Rădeanu Elvira (învăţător), Gologan Paraschiva (învăţător), Vişan Constantin (învăţător);

- la Şcoala Băltăgeşti: Chican Constantin (învăţător), Mocanu Lucreţia (învăţător);

- la Şcoala Stupina: Mocanu Stan (învăţător - director), Mocanu Lucreţia (învăţător);

- la Şcoala Gălbiori: Similian Teodor (învăţător - director), Similian Teodora (învăţător);

- la Şcoala Şiriu: Agali Fezile (învăţător şcoala turcă), Topor Nicolae (învăţător - director), Topor Paulina (învăţător);

- la Şcoala Crişan: Puşcaşu Taisia (învăţător - director), Spânoche Nicolae (învăţător).

Statistica claselor din învăţământul de zi în anul şcolar 1951-1952 se prezintă astfel 32:

Vizualizează imaginea mărită
Anul şcolar 1951-1952

La şcolile cu clasele I-IV se preda simultan la două clase, fiind astfel doi învăţători la 4 clase de elevi. În acelaşi an şcolar, 1951-1952, primeau bursă un număr de 15 elevi de la clasele V-VII: 10 elevi din clasa a V-a, 3 elevi din clasa a VI-a şi 2 elevi din clasa a VII-a 33.

Pe fondul modificărilor de viziune la nivel naţional, în ceea ce priveşte actul educaţional, începând cu anul 1956, durata şcolii elementare este legiferată la 7 ani, iar a şcolii medii la 11 ani, urmând ca din 1961, durata şcolii elementare să devină 8 ani, iar a şcolii medii, 12 ani 34.

La nivelul anului şcolar 1963/1964 funcţionau şcoli cu clasele I-VII în satele: Crucea, Băltăgeşti, Şiriu şi Stupina.

Procesul verbal de analiză a activităţii şcolilor din 29 iulie 1961 menţionează că şcoala din satul Stupina este în curs de electrificare, celelalte şcoli fiind deja electrificate 35.

La nivelul anului 1975 pe teritoriul comunei Crucea existau 6 şcoli generale ce totalizau 25 săli de clasă.

Numai în satul Crucea exista Şcoala generală cu clasele I-X, localul acesteia construit în anul 1971 fiind, pentru acea dată, o construcţie modernă, cu parter şi un etaj, ce întrunea toate condiţiile necesare dezvoltării unui învăţământ de calitate.

De asemenea era vizată construcţia a două ateliere şcoală şi se avea în vedere dotarea cu materiale şi achiziţionarea mijloacelor necesare laboratorului fonic.

Sala de sport şi terenul pentru desfăşurarea activităţilor sportive au fost amenajate cu sprijinul administraţiei locale de la acea vreme, dar şi prin munca colectivului de cadre didactice.

Vizualizează imaginea mărită
Şcoala generală Crucea, 1975 36
Vizualizează imaginea mărită
SAM Crucea, 2011
Vizualizează imaginea mărită
Băltăgeşti, 1966 37
Vizualizează imaginea mărită
Băltăgeşti, 1970 38
Vizualizează imaginea mărită
Băltăgeşti, 1974-1975 39
Vizualizează imaginea mărită
Crucea, 1980 40
Vizualizează imaginea mărită
Crucea, 1980 41
Vizualizează imaginea mărită
Crucea, 1982 42

În anul şcolar 1972-1973 pe raza comunei Crucea existau 538 elevi, de educarea acestora răspunzând un număr de 42 cadre didactice, dintre care 20 cu studii superioare, iar 22 cu studii medii 43.

În ceea ce priveşte învăţământul preşcolar, se presupune că ar fi fost organizat în perioada interbelică, însă informaţii certe despre acesta deţinem după anul 1947. în anul şcolar 1951/1952 existau grădiniţe în următoarele localităţi 44:

- Crucea - o grupă cu 24 copii, care după starea materială a părinţilor erau: 8 săraci, 13 mijlocaşi şi 3 de chiaburi. Grădiniţa funcţiona în fosta casă a învăţătorului.

- Şiriu - o grupă cu 22 copii (16 proveniţi din familii sărace, 4 mijlocaşi şi 2 de chiaburi).

- Băltăgeşti - o grupă cu 30 copii, toţi provenind din familii sărace.

- Crişan - o grupă cu 29 copii, toţi provenind din familii sărace.

Grădiniţa din satul Gălbiori şi-a deschis porţile în anul 1956, iar cea din Stupina în anul 1957 45.

După înfiinţarea G.A.C. - urilor, grădiniţele vor fi gestionate din punct de vedere gospodăresc de acestea. Astfel, unităţile menţionate, de pe raza localităţilor actualei comune Crucea asigurau prezenţa îngrijitoarelor, dar şi masa copiilor, în perioada lucrărilor agricole. Totuşi, în anul 1956, la Grădiniţa Crucea, din 53 copii, 22 de preşcolari erau nevoiţi să plece acasă la ora 1200, aceştia neavând loc la masă.

Subordonarea administrativă a grădiniţelor faţă de gospodăriile agricole a deschis şi calea implicării conducerilor acestora în numirea personalului didactic. Astfel, documentele conţinute de fondul gestionat de Arhivele judeţene Constanţa 46 evidenţiază, în primăvara anului 1956, intervenţii ale consiliului de conducere al G.A.C. Băltăgeşti la nivelul Secţiei Raionale de învăţământ Hârşova, pentru înlocuirea din funcţie a unei educatoarei titulare, cadru calificat, cu una din membrele cooperatiste, absolventă a doar cinci clase primare. Forul raional a aprobat cererea conducerii gospodăriei colective, astfel că, o lună mai târziu, educatoarea titulară era destituită şi înlocuită cu membra gospodăriei colective.

Pentru copii salariaţilor din I.A.S.-urilor, S.M.A.-urilor de pe raza comunei Crucea şi a celor angajaţi la complexul de îngrăşare a animalelor din satul Crişan, din fonduri ale statului au fost înfiinţate cămine.

Numărul copiilor înscrişi la grădiniţe a început să crească de la an la an, astfel, dacă la nivelul anului 1969 erau înscrişi 120 preşcolari, numărul acestora a crescut la 205 în anul 1973. în anul 1975 pe raza comunei Crucea funcţionau 5 grădiniţe de copii 47.

Din anul 1990, sistemul instructiv-educativ de pe raza comunei Crucea este reprezentat de următoarele instituţii de învăţământ, subordonate Inspectoratului Şcolar Judeţean Constanţa:

- 6 grădiniţe cu program normal, câte una în fiecare sat component al comunei Crucea;

- 5 şcoli cu clasele I-IV, câte una în fiecare localitate componentă: Băltăgeşti, Crişan, Gălbiori, Şiriu şi Stupina;

- Şcoala de Arte şi Meserii cu clasele I-X Crucea.

Printre cadrele didactice care au manageriat unităţile şcolare de pe raza comunei Crucea amintim:

Vizualizează imaginea mărită
Directori

În ceea ce priveşte situaţia statistică a efectivelor de copii preşcolari şi elevi înscrişi în unităţile de învăţământ de pe raza comunei Crucea, precum şi a personalului didactic aferent, datele deţinute pentru perioada 1992-2008 sunt prezentate în tabelele următoare 48:

Vizualizează imaginea mărită
Statistică învăţământ, 1992-1997
Vizualizează imaginea mărită
Statistică învăţământ, 1998-2003
Vizualizează imaginea mărită
Statistică învăţământ, 2004-2008

În timp, sediile unităţilor de învăţământ construite în anii 1960-1970, sau chiar mai devreme, s-au deteriorat, impunându-se tot mai stringent renovarea acestora şi, implicit, compatibilizarea cu standardele secolului al XXI-lea. Pe acest fond, în anul 2004, în cadrul programului guvernamental de reabilitare a unităţilor de învăţământ din mediul rural, au fost supuse reparaţiilor capitale şcoala şi grădiniţa din satul Stupina, dar şi şcoala şi internatul şcolar din Crucea. Reabilitarea acestor instituţii a presupus recompartimentarea sălilor de clasă, dotarea cu centrale termice, grupuri sanitare interioare precum şi racordarea la reţeaua de apă potabilă. În vara aceluiaşi an au fost incluse în programul de reabilitare şi modernizare şi şcolile din satele Şiriu şi Crişan.

De asemenea, în primăvara anului 2004 toate grădiniţele din satele Crucea, Gălbiori, Băltăgeşti, Stupina, Şiriu şi Crişan au fost dotate cu mobilier nou, conform standardelor impuse de specialiştii în domeniu. 49

Începând cu anul 2005, în satul Stupina, cursurile claselor I-IV se desfăşoară într-o clădire nouă, construită lângă şcoala veche.

Vizualizează imaginea mărită
Şcoala din Şiriu, 2009 50
Vizualizează imaginea mărită
Şcoala din Crişan, 2009 51
Vizualizează imaginea mărită
Şcoala din Stupina, 2011

În anul şcolar 2004-2005, administraţia locală a comunei Crucea a achiziţionat un microbuz şcolar destinat transportului elevilor din satele Gălbiori şi Stupina, la şcoala din centrul de comună, în timp ce pentru elevii din satele Băltăgeşti, Şiriu şi Crişan a fost asigurată cazarea în căminul internat al şcolii din localitate 52.

În anul 2008, clădirea grădiniţei din satul Crişan a fost reabilitată, fiind realizate două săli de clasă, o sală pentru festivităţi şi un cabinet medical. Fondurile necesare investiţiei, circa 350.000 lei, au fost asigurate prin participarea bugetară a Consiliului Judeţean Constanţa, în timp ce administraţia locală a asigurat financiar racordarea imobilului la utilităţi 53.

Întrucât grădiniţa din satul Crucea, nu are asigurat un imobil propriu, aceasta funcţionând fie în clădirea Centrului Cultural fie în şcoala veche, în anul 2011, administraţia locală a demarat un proiect de construire a unei grădiniţe, în acest scop fiind achiziţionată o suprafaţă de 2.000 mp de teren, cu deschidere la drumul naţional. Investiţia prevede realizarea unui imobil de circa 220 mp desfăşuraţi, cu două săli de clasă, o sală pentru festivităţi şi un cabinet medical, la care se adaugă spaţii de joacă şi de agrement.

Estimarea financiară, la nivelul anului 2011, a fost de circa 800.000 lei, însă principalul finanţator, Ministerul Educaţiei, nu a bugetat, până în prezent investiţia. 54

Vizualizează imaginea mărită
Grădiniţa din Crişan 55
Vizualizează imaginea mărită
Grădiniţă Crucea, 2011 56
Vizualizează imaginea mărită
Grădiniţă Crucea, 2011 57

Anterior deschiderii anului şcolar 2012 - 2013, localul şcolii din Băltăgeşti a fost renovat. Ultima reabilitare a clădirii în cauză a fost în anul 2000, fondurile pentru renovare, în valoare de 75.000 lei, au fost alocate de la bugetul local 58.

Vizualizează imaginea mărită
Şcoala din Gălbiori, 2009 59
Vizualizează imaginea mărită
Şcoala din Băltăgeşti, 2009 60

În anul 2012, şcoala din Crucea a fost supusă unui nou program de modernizare, de această dată, în cadrul unui program al Ministerului Educaţiei, finanţat de Banca Mondială, investiţia fiind cuantificată la 2,5 milioane lei, la care s-a adăugat contribuţia bugetului local, de 25.000 lei, respectiv costul de achiziţie şi montaj a centralei termice. Proiectul a vizat reabilitarea termică a clădirii, schimbarea acoperişului, montarea centralei şi a instalaţiei termice, schimbarea mobilierului şi a reţelei electrice precum şi reparaţia gardului de incintă 61.

Un aspect negativ a fost evidenţiat în anul şcolar 2013-2014, fiind generat de insuficienţa mijloacelor de transport al elevilor. Astfel, deplasarea celor 166 de elevi din satele Băltăgeşti, Stupina, Gălbiori, Şiriu şi Crişan către şi dinspre centrul de comună Crucea, cu un singur microbuz de 16 locuri, necesită şi câte 10 curse. În context, administraţia locală a solicitat Ministerului Educaţiei Naţionale, repartizarea a cel puţin unui microbuz. Ministerului Educaţiei Naţionale, a confirmat cererea primăriei, solicitarea fiind pe a cincea poziţie în lista de aşteptare 62.


Surse:
1 - Rădulescu, D.C., învăţământul public din România în secolul al XlX-lea - Evoluţie şi consecinţe sociale, în Calitatea Vieţii, XIV, nr. 2,2003
2 - www.acoromanica.ro, Analele Dobrogei, Nr. 2,1920, Helgiu Vasile - Şcoala primară din Dobrogea în curs de 40 de ani (1879-1919), p. 235
3 - www.bibliotecaconstanta.ro, Culea, D. Apostol, Cât trebuie să ştie oricine despre Dobrogea, Editura Casei Şcoalelor, Bucureşti, 1928, p. 123-124
4 - Idem, p. 124-125
5 - Ionescu Dobrogeanu M.D., „Dobrogia în pragul veacului al XX-lea", Atelierele Grafice J.V.Socec, Bucureşti, 1904, p. 423
6 - Idem, p. 456
7 - Helgiu Vasile - Şcoala primară din Dobrogea în curs de 40 de ani (1879-1919), p. 16
8 - www.dacoromanica.ro, Statistica ştiutorilor de carte din România, Stabilimentul de Arte Grafice Albert Baer, Bucureşti, 1915
9 - Negulescu N.T., Judeţul Constanţa în anii 1916 şi 1922/23, Tipografia Victoria George I. Georgescu, Constanţa, 1924, p. 251
10 - Helgiu Vasile - Şcoala primară din Dobrogea în curs de 40 de ani (1879-1919), p. 33-34. învăţător era M. Lumezeanu (absolvent al Şcolii Normale din Tg. Jiu în anul 1884), salariul său, plătit de comună era de 80 lei. în alte şcoli învăţătorul primea şi o sumă de la judeţ între 10-15 lei.
11 - Negulescu N.T., Judeţul Constanţa în anii 1916 şi 1922/23, Tipografia Victoria George I. Georgescu, Constanţa, 1924, p. 252
12 - Idem, p. 263-264
13 - Idem, p. 268
14 - Arhivele Naţionale, Serviciul Judeţean Constanţa, Fondul Primăriei Crucea, Dosar nr. 3/1919, p.198
15 - Idem, Dosar nr. 2/1919, p. 198
16 - www.dacoromanica.ro, Analele Dobrogei, Nr. 2,1920, Helgiu Vasile - Şcoala primară din Dobrogea în curs de 40 de ani (1879-1919), p. 244
17 - Arhivele Naţionale, Serviciul Judeţean Constanţa, Fondul Primăriei Crucea, Dosar nr. 3/1919, p.198
18 - Idem, Dosar nr. 2/1919, p. 198
19 - Negulescu N.T., Judeţul Constanţa în anii 1916 şi 1922/23, Tipografia Victoria George I. Georgescu, Constanţa, 1924, p. 251, 252, 264
20 - www.dacoromanica.ro, Analele Dobrogei, Nr. 2,1920, Helgiu Vasile - Şcoala primară din Dobrogea în curs de 40 de ani (1879-1919), p. 245
21 - Idem, p. 248
22 - Idem, p. 249
23 - Idem, p. 250-251
24 - Idem, p. 250
25 - Arhivele Naţionale, Serviciul Judeţean Constanţa, Fondul Primăriei Crucea, Dosar nr. 4/1919, p.203
26 - Idem, Dosar 14/1922-1923, p. 9-11
27 - Inaugurarea festivă a noului local de şcoală din Satişchioi, în ziarul „Marea Neagră" nr. 6,17 septembrie 1923, P-1-2
28 - Arhivele Naţionale, Serviciul Judeţean Constanţa, Fondul Primăriei Crucea, Dosar nr. 120/1963, f. 31
29 - Rădulescu, D.C., învăţământul românesc 1948 - 1989 - între derivă şi recuperare instituţional - funcţională în Calitatea Vieţii, XVIII, nr. 3-4,2006, p.307-318
30 - Arhivele Naţionale, Serviciul Judeţean Constanţa, Fondul Primăriei Crucea, Dosar nr. 8/1951, f. 12
31 - Idem, Dosar nr. 130/1952
32 - Arhivele Naţionale, Serviciul Judeţean Constanţa, Fond Secţia învăţământ Raion Hârşova, Dosar nr. 22, f. 29
33 - Idem, f. 34
34 - Rădulescu, D.C., învăţământul românesc 1948-1989 - între derivă şi recuperare instituţional funcţională, Calitatea Vieţii, XVIII, nr. 3-4,2006, p. 307-318
35 - Arhivele Naţionale, Serviciul Judeţean Constanţa, Fond Secţia învăţământ Raion Hârşova, Dosar nr. 22, f. 34
36 - Abăseacă Maria, Monografia Comunei Crucea jud. Constanţa, 1975, p. 77
37 - Colecţia personală Năstăsoiu Maria
38 - Idem
39 - Idem
40 - Idem
41 - Colecţia personală Grosu Florica
42 - Colecţia personală Grosu Ion
43 - Abăseacă Maria, Monografia Comunei Crucea jud. Constanţa, 1975, p. 72-73
44 - Arhivele Naţionale, Serviciul Judeţean Constanţa, Fond Secţia învăţământ Raion Hârşova, Dosar nr. 22, f. 52
45 - Idem, Dosar nr. 36/1956-1957, f. 14'
46 - Arhivele Naţionale, Serviciul Judeţean Constanţa, Fond Sfatul Popular Regiunea Dobrogea, Dosar nr. 36/1955- 1957, f. 18-24
47 - Abăseacă Maria, Monografia Comunei Crucea jud. Constanţa, 1975, p. 72
48 - www.cjc.ro
49 - http://www.ziuaconstanta.ro
50 - (update 2016) Foto: Manciu Costel, 2009
51 - (update 2016) Foto: Manciu Costel, 2009
52 - http://www.ziuaconstanta.ro
53 - http://www.telegrafonline.ro
54 - http://www.telegrafonline.ro
55 - (update 2016) Foto: Manciu Costel, 2009
56 - http://www.telegrafonline.ro
57 - Idem
58 - http://www.ziuaconstanta.ro
59 - (update 2016) Foto: Manciu Costel, 2009
60 - (update 2016) Foto: Manciu Costel, 2009
61 - http://www.telegrafonline.ro
62 - http://www.ziuaconstanta.ro