COMUNA CRUCEA
Judeţul Constanţa

Istoricul localităţilor

Teritoriul comunei numită pe vremuri Satischioi a fost acoperită în trecut cu păduri, ale căror urme se pot vedea şi astăzi. Încă din neolitic există mărturii ale vieţii materiale în aceasta parte a judeţului nostru, geto-dacii au populat intens aceste locuri argumentate de izvoare istorice, din punct de vedere arheologic se remarca în mod deosebit un deal din apropierea satului Stupina (deal cunoscut de localnici sub numele de Muntele cu var), a unei statui din piatra traco-scitica secolul IV-III î.e.n. reprezentând un bust având la brâu un pumnal în stil okinakes care se află la muzeul de istorie al României.

Menţionăm că populaţia veche a acestei părţi din Dobrogea se numea dicieni (C. C. Giuraşcu).

Populaţia locala a fost amestecată cu munteni care au venit din anul 1300 şi apoi cu moldoveni în anul 1375, şi transilvăneni în anul 1406. Este foarte de apreciat vechimea fiecăruia dintre satele comunei. Primele documente care fac referiri la acesta nu arată decât momentul în care pe actualele vetre s-au stabilit romanii având în vedere stăpânirea Dobrogei de către turci.

Actualul sat centru de reşedinţa Crucea numit în aceea perioada Satischioi s-a fondat în anul 1882-1885 cu populaţia romană, alături de satul vechi turcesc cu acelaşi nume. Populaţia romană în număr de 74 familii a provenit din satul Gaiţa, comuna Făcăieni, judeţul Ialomiţa. Acestea s-au aşezat în partea de sud a satului turcesc. În anul 1886 s-a făcut împroprietărirea romanilor. În anul 1907 a fost colonizată populaţia care provenise din Oltenia urmând a fi împroprietărită în anul 1908.

Satul de reşedinţa al comunei pană în anul 1910 a fost Şiriu. În anul 1910 satul Crucea devine reşedinţă a comunei sub denumirea de Satischioi, iar în anul 1932 primeşte denumirea actuală, Crucea, denumire dată de Nicolae Iorga, care a considerat că satul se află la intersecţia drumurilor ce legau Carasium cu Tomisul şi Capidava cu Ulmetum.

Satele componente ale actualei comunei au fost înfiinţate după 1882 conform informaţiilor furnizate de G. Dănescu în Dicţionarul statistic, economico-istoric şi grafic al judeţului Constanţa (1897). Din relatările sale, deduce că aceste sate erau întinse dar puţin populate, cu romani în majoritate, bulgari şi turco–tătari, în număr mai mic.