Comuna CRUCEA judeţul CONSTANŢA
MONOGRAFIE

CUVÂNT ÎNAINTE

Vizualizează imaginea mărită
Prof.univ.dr. Valentin Ciorbea 1

Distinse cititor, cartea pe care o ţii în mână împlineşte, pe de o parte, strădaniile distinselor cadre didactice, Ion Grosu, Mirabela Gheorghe şi Petrică Miu de a realiza monografia comunei Crucea, iar pe de altă parte, preocuparea domnului Gheorghe Frigioi, edilul celor şase sate care alcătuiesc comuna, de a face cunoscută istoria meleagurilor natale, de valorificarea şi îmbogăţirea culturii materiale şi spirituale a consătenilor. Mărturisesc că pe parcursul unei discuţii pe care am avut-o, în faza pregătirii manuscrisului pentru tipar, a reuşit să mă surprindă când mi-a relatat că şi-a propus ca odată cu darurile de Crăciun pe care Primăria Crucea le oferă tuturor familiilor care trăiesc şi muncesc în satele comunei, copiilor de care se leagă viitorul aşezărilor să le dăruiască şi această lucrare. De altfel, tot la iniţiativa domniei sale, comuna Crucea are un frumos şi sugestiv album, în care se regăsesc, dispuse armonios, imagini concludente din viaţa comunităţii.

Formată din şase sate (Crucea, Băltăgeşti, Gălbiori, Stupina, Crişan şi Şiriu), comuna Crucea este una din cele mai cunoscute din zona centrală a Dobrogei. Notorietatea se datorează câtorva atuuri. In primul rând aşezarea geografică, localitatea Crucea fiind străbătută de drumul naţional 2A (Constanţa-Urziceni). Se alătură importanta rezervaţie naturală Allah Bair (Movila lui Dumnezeu), în preajma căreia, la poalele unui deal de unde izvorăşte o apă cu calităţi curative, s-a ridicat Mănăstirea Sfânta Cruce cu hramul Izvorul Tămăduirii. Aici nouă vieţuitoare şi un călugăr au aprins candela rugăciunii întru Hristos.

Cum se poate constata de pe copertă, autorii şi-au intitulat cartea, desigur, cu modestie, Comuna Crucea, Judeţul Constanţa. Schiţă monografică. Veţi constata parcurgând textul că este mai mult decât o schiţă. Ion Grosu, Mirabela Gheorghe şi Petrică Miu au ales formula clasică pentru cuprinderea domeniilor principale din evoluţia comunităţii.

Un prim capitol este dedicat încadrării geografice a comunei, discursul scris evidenţiind caracteristicile reliefului, florei, faunei, climei şi a regimului hidrologic.

Autorii nu s-au limitat strict la istoria zonei ci au analizat-o în consens cu cea a regiunii dintre Dunăre şi Marea Neagră, spaţiu în care s-au succedat toate epocile istoriei începând cu antichitatea îndepărtată.

Istoria comunei Crucea este bine surprinsă în contextul istoric de la antichitate până în contemporaneitate. Bine pusă în evidenţă în carte este, bunăoară, perioada romană, dar şi cele care s-au succedat. Valorificarea izvoarelor cartografice medievale vin să certifice în plus continuitatea vieţii în regiune, cu toate greutăţile pe care le-au întâmpinat locuitorii, marcaţi de interesele unor mari puteri.

După lungă perioadă otomană şi pentru viitoarea comună Crucea modernizarea a început în toamna anului 1878, când Dobrogea s-a unit cu România, administraţia şi Armata romană intrând în spaţiul dobrogean la ordinul domnitorului Carol I.

Documentele depistate în arhive, analizate şi evidenţiate ca atare în carte relevă că principalele mize ale modernizării şi dezvoltării, şi în această parte a regiunii transdunărene, au fost proprietatea rurală, pusă într-un nou cadru legislativ modern, european şi factorul uman îmbogăţit prin colonizările cu români din toate provinciile istorice, proces demografic complex susţinut de guvernele României.

In mod cu totul justificat, autorii au făcut loc în monografie unui capitol dedicat evoluţiei populaţiei. Se va putea constata că şi aici, pe lângă români au trăit şi mici comunităţi ale minorităţilor dobrogene. Datele, tabelele, analizele şi concluziile sunt pertinente şi permit cititorului înţelegerea constituirii proprietăţilor rurale, conturarea vetrei satelor ş.a.

Evoluţia vieţii social-politice moderne, principalele repere ale administraţiei comunei, lista edililor şi alte informaţii conturează un alt capitol al cărţii.

Oameni ai şcolii, autorii ne poartă prin dezvoltarea învăţământului începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea până în actualitate. Astăzi copiii crucenilor învaţă în şase grădiniţe, şase şcoli gimnaziale şi un liceu.

Cultura, sportul şi cultele dau o imagine convingătoare asupra comunităţilor comunei Crucea. Dintotdeauna principala îndeletnicire a locuitorilor a fost agricultura, creşterea animalelor, pomicultura şi valorificarea roadelor pământului.

Cu un trecut secular, cei peste 3000 de locuitori ştiu că locul lor este în zona în care strămoşii au trăit şi dezvoltat cele şase sate.

Parcurgând cartea de faţă, pe care o recomand cu căldură lectorului de orice vârstă, am rămas cu convingerea că este o reuşită. Bine documentată, frumos şi bogat ilustrată, monografia Comunei Crucea îmbogăţeşte cunoaşterea nu numai a propriei istorii dar şi a Dobrogei, fără de care marile sinteze sunt mai greu de realizat.


Prof.univ.dr. Valentin Ciorbea


Surse:

  1. Foto - ACADEMIA OAMENILOR DE ŞTIINŢĂ DIN ROMÂNIA. secţia Ştiinţe istorice şi arheologice, CIORBEA, VALENTIN (document pdf public)